Lumina noptilor lui Macedonski

Alexandru Macedonski a ramas si va ramane in istoria literaturii romane, deopotriva, ca poet al Noptilor si al Rondelurilor , desi intreaga lui opera, inclusiv cea in proza, are numeroase virtuti de expresie artistica inalta si inedita, de un lirism tulburator, reusind fuziunea traditiei cu modernitatea, lucru de care cititorul se va convinge pe masura ce se va apropia de ea cu onestitate. – Ion Munteanu Cateodata, din incordarea nervoasa, scaparau ca niste fulgere de lumina ciudata ce serpuiau intunerecul.
Dar reactiunea ce se ivea nu intarzia sa reazvarle totul in intunerec. Unul dupa altul, groase straturi de neguri i se gramadeau in ochi, il apasau – valuri inabusitoare.
Plamanii nu i se miscau decat cu greutate. Aerul, nemaifiind dilatat de lumina soarelui, se strangea, era plumb, iar din intunerecul ce stapanea odaia nu se mai desprindea decat o desavarsita tacere de idei: cea care era si in Thalassa.
Caci singura lumina este in adevar graiul viu cu al carui ajutor Dumnezeu vorbeste oamenilor, facandu-i, la randul lor, sa-si vorbeasca intre dansii. – [ fragment din proza scurta „Noaptea de argint”, Capitolul „Doua nocturne macedonskiene in proza” ]