Zei de lut

pod ma-nchid in podul mintii tale si printre gene-mi curg ideile fluid, adorm cu gandul sufocat de cale si ma intind pe versuri tresarind; arunc in joc un pumn de scoici si sare, pe mal de drum intins pustiu cascand, cu tampla sprijinita pe un cot de mare, stergand in colt de ochi suras plapand; alunec pe cuvant o umbra fara soare si ma petrec cu verbul alegand un rost, sa sprijin panza mea cu praf de stele pe puntea ce-ai trecut intre vom fi si-am fost; desprind din podul palmei tale nervuri, sa-ntind peste cuvant navod, cu gandul prag de netrecut in chip de stare si suier peste timp zalog si pod.