Sfera de foc

Poetul este adeptul vizionarismului de tip arhaic, dar in acelasi timp conectat, prin intamplare, la intertextualismul cotidianului, de unde putem vorbi despre un flux de simboluri, care devin treptat umbre peste luminile si apele cerului. Dincolo de metafora sferei de foc, o alta metafora care atrage atentia este busuiocul inflorit al celui care isi traieste singuratatea nu ca pe un amurg, ci ca pe o rana care-si lumineaza in adancurile eului culoarea lucitoare.
Ca si Gradinarul, Poetul este meticulos in cautarea logosului potrivit, in asezarea in tarana/in vers a semintelor care clipocesc si ard precum fetele cerului. E o avalansa de iconuri, de arome, de culori, de umbre, de pasari, de flori, gradina lui Emilian Marcu.
Dar din acest amalgam de vise si de proiectii ale indemanarii gradinaresti izbucnesc respiratiile si broderiile sacre ale universului. Se simte puternicul crez al celui refugiat in propriile-i sentimente, a celui care-si face din viata sa o epistola catre cei care-si comploteaza si sufoca viata de fiecare zi cu sentimente caniculare.
– Paul Gorban