Padurea spanzuratilor

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu face parte din colectia Clasicii literaturii romane. Cand deschise iar ochii, se pomeni langa stalp.
Mana dreapta atinse intamplator lemnul rece si umed ca pielea de sarpe. Se scarbi si incepu sa-si stearga umezeala pe dunga pantalonului.
In timpul acesta insa isi plimba linistit privirea peste multimea de fete ciudate si necunoscute, parca nici n-ar fi fost omenesti, care se ascundeau sub casti latarete, in lumina facliilor fumuroase. Mirosul de rasina arsa ii gadila narile si fumul il supara fiindca-i intuneca vederea.
Pleca putin capul si, aproape de picioare, vazu pamantul deschis ca o rana urata, galbuie. Groapa nu parea adanca si lutul era azvarlit numai in dreapta, alcatuind o movila, pe care statea pretorul, inaltandu-se deasupra tuturor, ca cum el ar fi trebuit in stanga, la marginea gropii, un cosciug de brad, gol, descoperit…
Capacul, cu o cruce neagra la mijloc, zacea alaturi de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strambe: Apostol Bologa… Numele i se parea strain si se intreba aproape suparat: „Oare cine sa fie Apostol Bologa?”