Chiotitul

Strigatul pamantului Daca as fi ales eu titlul aceastei carti, ar fi fost Inlantuita in lumea dezlantuita . Ce ma surprinde la Cristina Struteanu este firescul cu care se plaseaza in lume, infasurandu-se de bunavoie in vartejul ei de chipuri, peisaje, legende, ziceri, mici intamplari crancene sau suave.
La fel de uimitor e felul vital in care autoarea ia in stapanire viata, prin scris. Mereu m-am gandit la stilul autoarei ca la un fenomen al naturii pe care o iubeste atat.
Sau ca la un chiot. Pe de alta parte, exista si ceva de vraja aici, un descantec rostit, pesemne, pentru a tine primejdia la distanta, dar, mai ales, pentru impacare: cu soarta, cu viata, cu moartea, cu oamenii.
– Ioana Parvulescu Avem o Tara care detine inca stranii taramuri sau, altfel zis, locuri tainice, invaluite intr-o ocrotitoare insingurare din lumea cea mare si tulbure, si populate inca de oameni vechi, care traiesc dupa strabune randuieli, in respectuoasa comuniune cu Creatia, asa cum le-a fost daruita. Doamna Cristina Struteanu este o calatoare adevarata si totodata o pasionata exploratoare la pas a acestui univers, din pacate, tot mai evanescent.
Ceea ce o cheama, o mana, o poarta irezistibil pe carari tot mai putin batute spre a descoperi frumuseti si adevaruri uitate sau nebanuite este sensibilitatea metafizica cu care a fost harazita si credinta intr-un duh inefabil ce rezida in lucrurile, locurile si oamenii cu trecut. Si dragostea de toate acestea, desigur, care, toate, ar ramane insa nestiute de n-ar fi slujite si de o vocatie literara cu mare dragoste pentru cuvinte si relevarea tainicei lor expresivitati, intr-un stil foarte personal, pasional, alert si, la urma urmelor, seducator.
– Radu Ciobanu Cristina Struteanu are o solaritate care aprinde cuvintele si o bucurie a scrisului care il face fericit pe cititor. Ma numar printre cei molipsiti…
– Sanziana Pop