Prin Ochii Inamicului

Despre ultimul lider al fostului imperiu sovietic s-au scris mii de studii si articole, incat cu greu se mai poate aduce ceva nou in istoriografia problemei. Si totusi, lucrarea Prin ochii inamicului.
Mihail Gorbaciov si politica sa in perceptia Statelor Unite ale Americii surprinde cititorul pasionat de istoria recenta a popoarelor din fostul spatiu sovietic prin incercarea de reconstructie a imaginii liderului de la Kremlin cu ajutorul unor tehnici si metode specifice postmodernismului. In Occident, inca din anii ’70-’80, oamenii de stiinta din domeniul psihologiei sociale dar si teoreticieni ai relatiilor inter­nationale, cum este Robert Jervis, au inceput sa exploreze rolul jucat de „perceptie” si „perceptie gresita”/ misperception in deciziile de politica internationala, acordand o atentie deosebita raportului dintre ceea ce liderii percep ca pericol din partea altui stat sau actor nonstatal si ce dovezi reale au ca aceste intentii si capabilitati militare pot sa conduca la aparitia unui pericol de securitate.
Istoricii care au scris ani mai tarziu si au avut acces deplin la documente justificative au putut scrie argumentat despre intentiile acestor lideri, cu o acuratete chiar mai pronuntata decat cea a adversarilor lor politici din epoca respectiva. Este dificil de raspuns la intrebarea: De ce insisi oamenii de stat au tendinta de a denatura uneori, in mod deliberat, semnalele pe care si le trimit cu privire la capacitatile si intentiile lor?
De cele mai multe ori se suprapun explicatii multiple. Iata opinia lui Hans J.
Morgenthau: „Cu cat un individ este mai indepartat de o anumita lupta de putere, cu atat este mai probabil sa-i inteleaga esenta sa reala. Deci nu din intamplare strainii poseda deseori o mai buna intelegere a politicii unei anumite natiuni decat localnicii, iar cercetatorii sunt mai bine dotati decat politicienii pentru a intelege despre ce este vorba in politica.
Pe de alta parte, cei din urma au o tendinta de neinfrant de a se insela asupra a ceea ce fac,referindu-se la politicile lor nu in termeni de putere, ci fie in termenii principiilor etice si legale, fie ai necesitatilor biolo­gice”. In plus, dupa cum s-a afirmat in literatura de specialitate, „perceptiile pe care le au oamenii politici despre evolutia vietii internationale sunt determinate de informatiile pe care le primesc prin intermediul institutiilor specializate, dar si de imaginile pe care media le promoveaza in spatiul public”.
Constantin Hlihor fragment Gorbaciov isi pierdea deja sustinerea propriilor ceta­teni, nemultumiti ca politica sa de „restructurare” si „deschidere”, in loc sa le imbunatateasca viata, le-o ingreuna. In propria-i tara, liderul sovietic ajunsese subiect de bancuri.
Iata unul dintre ele, povestit mai tarziu de el insusi: „Doi barbati stau la o coada pentru a cumpara vodka. Trece o ora, trec doua, iar ei mai ca nu s-au miscat.
Toata lumea e prost dispusa. Pana la urma, unul dintre barbati nu mai poate indura.
«Pana aici! M-am saturat de viata asta, peste tot sunt cozi, nu poti sa cumperi nimic, iar rafturile maga­zinelor sunt goale.
Toate astea se intampla din cauza lui Gorbaciov si a prostiei lui de perestroika.Mi-ajunge. Ma duc la Kremlin chiar acum si-l omor».
Dupa alte doua ore, omul revine in rand, inca furios, si exclama: «La dracu cu toate! La Kremlin coada alora care vor sa-l curate pe Gorbaciov este mai mare decat asta»”.
Autor: Alexandru Purcarus