Stapanirea complexitatii

Paradoxele logico-matematice ne avertizeaza ca nu putem cunoaste riguros in orice conditii. Principiul lui Heisenberg ne spune ca nu putem stabili in acelasi timp pozitia si viteza unei particule la nivel subatomic.
Teorema lui Godel ne previne ca axiomele unui sistem nu se pot demonstra in acel sistem. Niklas Luhmann a luat „complexitatea” drept realitate indestructibila a vietii, iar „stapanirea complexitatii” o urca la rangul de problema de baza.
Joseph Ratzinger vorbea de „o lume deja pierduta” pentru valori. Actualul secretar general al ONU declara ca ne-am afla doar la o apasare de buton de coborarea in infernul nuclear.
Lumea actuala este una a sporirii complexitatii in toate directiile. Nu este cazul dezarmarii in fata acesteia.
Dezarmarea, dar si pasivitatea si abordarea pe fragmente nu ar insemna practic decat intoarcerea oamenilor printre obiecte, a societatii in natura si disolutia moralei. Se poate stapani complexitatea punand in joc o filosofie capabila sa integreze optici diferite din perspectiva intregului – intregul unei fiinte umane ce se asuma pe sine in conditiile lumii si se recunoaste in fiecare dintre cei care traiesc.
Nu este niciodata totul incheiat. Dar acum avem in fata un camp de probleme, dificultati si amenintari solicitant – un camp ce pretinde innoire si creatie.
– Andrei Marga