Pe urmele tatalui

Scriitorul Petru Racolta creeaza o problema pornind de la o intrebare banala si, printr-o constructie realista a evenimentelor, poarta cititorul prin meandrele unei intrigi stufoase si spumoase, din care nu lipseste umorul din coltul gurii, cu care ne-a obisnuit. „Nu exista oras important fara interlopii lui”, era o alta avertizare a tatalui ei, care-i rasuna acum in minte.
Era partea neagra a metropolei, cu infractori grupati in jurul unor lideri, precum mafiotii in jurul Nasului. Bande despre care auzise atatea nelegiuiri strigatoare la cer, povestiri infioratoare, pe care le credea exagerari sau, pur si simplu, plasmuiri menite sa o tina departe de aceasta zona, in care doar politistii cu state vechi aveau acces.
Poate ca aluzia Marelui Mic era menita sa o sperie cand a pomenit despre aceasta lume, dar la fel de bine era posibil sa fie o sugestie in ce priveste urmatorul pas pe care trebuia sa-l faca.