Armonica de iluzii

Aceste strategii expresive tradeaza o stapanire superioara a mecanismelor confesiei, integrate intr-o regie artistica limpede si graitoare. Poetul isi plaseaza repertoriul liric la granita dintre confesiunea involburata si caldura ingenua a fluxului memoriei intelectualizate, particularizata de un delir al aliajului format din amanunte confesive si referinte culturale.
– Alexandra Olteanu, Convorbiri literare, nr. 9, 2021 Un poet precum Radu Cange este constient de lupta pe care o au de dat textele sale, de o limpezime si o incarcatura lirica aparte, cu suprarealismul depresiv, cu poezia crizei, cu bizareria poemelor aparute in regie proprie ale unor refuzati mai peste tot, dar inveterati in a calca spatiul poeziei contemporane.
– Emil Mladin, Literatorul , 1996 Exista doua feluri de poezie, una se ocupa de aparente, alta de esente. Radu Cange se ocupa de esente.
Poezia sa, in vers liber, hiperlucida, taie ca un bisturiu in vanitatile noastre superficiale. – Lucian Gruia, Ex Ponto , 2020 Radu Cange este un rafinat, adoptand rigoarea si substantialitatea conciziei, filtrand ideile, atingand esente, refuzand orice compromis in privinta valorii estetice (dar si etice), precum in acest poem acid (ironic): Aceasta antologie/are o suta de foi de aur.// Dar va rog, va rog,/ capsati-o./ Ca de se intampla/ sa vina un vant de manea/ din Ferentari,/ se duce dracului/ si ne facem de ras.
(O suta de foi). – Paul Aretzu, Luceafarul de dimineata , 2019