Condamnat la moarte: trenul care ma duce taie istoria in doua

Ca un mozaic bizantin format din pietricele colorate fara legatura intre ele, destinul Doinei Magheti isi alcatuieste icoana literara cu cercul de aur al entuziasmului asezat in jurul fruntii. Intre doua limbi, intre mai multe vocatii, acest entuziasm – care este un superlativ al convingerilor si al vitalitatii – i-a purtat condeiul pe fagasul unor teme esentiale: libertatea, viata, moartea.
Investigatiile patetice despre trecerile frontierei, care se dovedea adesea chiar frontiera dintre viata si moarte, si statuia de cuvinte pe care i-a inaltat-o lui Spiru Blanaru ii fixeaza un loc special si bine definit in literatura dedicata represiunii comuniste din Romania. – Ana Blandiana Doina Magheti s-a nascut in anul 1955, la Targu Mures.
Traieste in Timisoara. Este poeta, traducatoare, jurnalista.
A publicat 12 volume, la editurile Hestia, Marineasa, Brumar, Gilde&Koster (Germania), Polirom, Analele Sighet 2 si 7 ale Fundatiei Academia Civica – Bucuresti. Premiul la sectiunea Cea mai buna carte – Gala Istoriei Contemporane, editia a II-a, 2018, pentru volumul II: Mormintele tac.
Relatari de la cea mai sangeroasa granita a Europei, editura Polirom, coautor Johann Steiner, 2017, aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.