Flacara si cuvant

Ce ne ofera de data aceasta Constantin Lupeanu si colaboratorul sau? Versiunea romaneasca a unui volum de versuri semnat de un poet chinez contemporan, Jidi Majia, nemaitradus pana acum in limba romana.
Chiar daca nu stiu limba chineza (mai exact, vreunul din dialectele ei), stiu destul de bine „limba poezeasca”, pe care am invatat-o de la Nichita Stanescu si de la alti mari poeti romani. Pot spune, deci, in cunostinta de cauza ca textele rezultate din rescrierea in limba romana a poeziilor lui Jidi Majia sunt pline de gratie si delicatete (de o „infinita delicatete”, cum s-ar exprima Emil Brumaru).
Ca oricarui poet adevarat, lui Jidi Majia nu i se pare compromitator sa fie sentimental: „Intr-o seara fermecata/ Ea mi-a spus:/ Am pierdut acul de brodat/ Vino repede. / Ajuta-ma sa-l gasesc.
(Am cautat cararea toata)/…/ Intr-un amurg greu/ I-am spus:/ Ceea ce mi s-a infipt adanc in inima/ Nu este chiar acul tau de brodat?” Avem o dovada in plus ca, in lume, emotia nu s-a demodat (asa cum pretind unii autori incapabili sa produca emotie). Ca, pana la urma, poezia este emotie in esenta ei, ceea ce, de altfel, ii asigura universalitatea.
Chiar daca nu intelegem scrierea chineza, intelegem lacrima care se prelinge pe obrazul unui chinez, cand se afla departe de iubita lui. (Alex.
Stefanescu)