Dinaintea ta merge tacerea

Horia Badescu este ceea ce numim un scriitor complet: poet, inainte de toate, romancier, filosof al culturii si artei, eseist, publicist, traducator (el insusi tradus si comentat, mai ales in spatiul francofon, scriind despre opera lui nu mai putin de 46 de personalitati straine). La teatru, a ajuns ca hermeneut, sub semnul tragicului, prin interpretarea capodoperei Mesterul Manole a lui Lucian Blaga si a dramei creatorului din Monastirea Argesului (vezi patrunzatorul eseu Mesterul Manole sau imanenta tragicului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986).
Poetul a debutat editorial in 1971, cu Marile Eleusii (la editura clujeana Dacia), opera poetica sporind pana in 2017 cu alte 22 de volume. In 2013, la implinirea varstei de 70 de ani, Editura Eikon a luat initiativa unui proiect editorial sustinut de COPYRO, sub egida Universitatii „Babes-Bolyai”, constand intr-o antologare, in trei volume, a intregii opere poetice a lui Horia Badescu, in selectia autorului, sub titlul Cartile vietuirii.
Fiecare dintre cele trei volume a beneficiat de cate o postfata, semnata, in ordine, de Ioan Adam, Petru Poanta si de Ioan Holban. Am comentat creatia lirica a acestor volume intr-un studiu (Vietuirile lui Horia Badescu) aparut in serial in „Convorbiri literare”, reluat si augmentat in cartea mea Revizuiri critice (Bucuresti, Editura Academiei Romane, 2019).
Intre timp, Vietuirile autorului s-au imbogatit cu un alt volum, Dinaintea ta merge tacerea, Editura Scoala Ardeleana asumandu-si publicarea acestuia, cum era si firesc. Vietuirile de fata sunt structurate in sapte cicluri: Dinaintea ta merge tacerea, Poemele mosane, Aporiile timpului, Degetul lui Iov, Caietul de la Habra, Poemele verii, al saptelea fiind un Epilog.
Am tinut sa consemnez structura heptagonala, fiindca aceasta parte a tetralogiei este una „rezumativa”, consfintind ceea ce in studiul mentionat am numit cartea cu sapte peceti de rezonanta biblica si eminesciana (vezi nuvela Sarmanul Dionis), reconfirmata de heptagonul final (EL-GAHEL) al capodoperei lui Ion Barbu, Joc secund, heptagon ce scapa geometriei si logicii clasice, neputand fi construit cu rigla si compasul: „Eptagon cu varful stelelor la fel./ Sapte semne, puse ciclic” (Incheiere). Cele sapte stele, sapte semne puse ciclic recapituleaza cele sapte zile ale creatiei divine, pe care poetul, incarcat de tacerea cuvintelor (Dinaintea ta merge tacerea), ca indiciu al neputintei de a intelege Creatia, nu face decat sa intoarca etern roata cuvintelor, umbre ale Logosului divin, cum incheie „divinul brit” vietuirea lui Hamlet: Si restul e tacere.
Horia Badescu se dovedeste si aici un mare poet al tacerii, confrate cu Lucian Blaga, un poet-filosof, care construieste ontoestetic, nu pur estetic, cu atat mai putin ideologic. In acest sens trebuie sa decriptam cuvantul vietuiri.
„A vietui”, in sensul dat termenului de catre Horia Badescu, aduna numeroasele intelesuri cumulate/muzeificate in dictionare, toate transfigurandu-se holonic in a fiinta, dincolo de a trai si a supravietui biologic. – Theodor Codrean