Ion Vartic. In joc de oglinzi

Cred ca sunteti cel mai atent dintre cititori (inclusiv dintre critici). In timpul sederii mele la tara, m-am indeletnicit cu scrierea unui capitol autobiografic despre capacitatea de atentie, Sesamul inteligentei… Va rog sa ma credeti, ma simt mindru ca am stirnit un studiu ca al dumneavoastra.
Cu multa prietenie, Adolfo Bioy Casares Doru Vartic, asa cum l-am cunoscut eu, este nu doar eseistul stralucitor, intelectualul rafinat, ci si un maestru al farselor si sotiilor (se amuza des sa-l joace pe Puck ca sa-si puna prietenii in situatii comice, dintre cele mai neasteptate). Si, culmea, astea vin din partea unui mare timid.
Doru e un timid, care, ca toti timizii, poate deveni un vulcan aprins, iar lava lui frige rau. Cind se revarsa, n-as vrea sa-i fiu in preajma.
Dar Doru, cel pe care il cunosc, e si un om de teatru de inalta valoare, chiar daca unii actori nu l-au apreciat, ca nu l-au inteles. Vorbind din experienta, spectacolele mele (caci am fost invitat de trei ori de Vartic la National) ramin, impreuna cu altele, dovada ca teatrul sub directia lui a fost unul pasionat si viu, uneori chiar inovator.
A facut ce a putut, in conditiile extrem de grele ale momentului. – Andrei Serban Ion Vartic a fost – cine-ar fi crezut?
– si secretar de stat, ministrul Culturii fiind Andrei Plesu. In cea mai administrativa functie pe care a avut-o vreodata a lasat o dira suspecta de profesionalism si constructie, alaturi de prietenul sau mitic Marian Papahagi.
– Emil Hurezeanu