Fantana parasita

Dar am fost cu el! Am fost cu el in spirit si i-am raspuns!
Mergea incet, dar hotarat. Capul ii era gol de ganduri, picioarele iI purtau impotriva vointei sale.
Stia unde-l purtau, dar nu avea putere nici sa le-mpinga-ntr-acolo de buna voie, nici sa le opreasca. Trecu pe langa case si curti pe care nu le vazu, pe langa fanete si palcuri de pomi rotati, negri pe cerul rosu de la apus.
Drumeagul suia si tot suia. Cand ajunse in dreptul gospodariei lui nea Stan Marcu, flacaul se opri brusc, de parca aburul ce-i invaluia mintea se topise dintr-odata, in aerul paclos al serii.
In continuarea casei lui nea Stan Marcu se-ntindea o faneata mare si dupa ea, ascunsa in spatele unui rand de plopi, se afla ultima casa din sat: casa loanei. Da, picioarele lui intr-acolo il duceau.
Cartea Cristinei Ardelean, Fantana parasita , reprezinta un aliaj complex de caractere, de tabu-uri, de situatii, imbinand talentul indiscutabil al autoarei cu finetea observatiei. Cristina Ardelean preia tusele grosiere ale personajelor sale si le redeseneaza in cuvinte, folosind linii precise si realiste, completand intregul cu o pelicula din lacul fin al realismului.
Rezultatul este un tablou complet, cu un echilibru perfect al culorilor, iar cititorului ii ramane sa se transpuna in lumea creeata de autoare din orice unghi doreste: realul si sensibilul se impletesc la fel de armonios, de oriunde ai privi. – Radu Prodan