Anamteme II

Dac-am descifrat bine sensul titlului, Anamtemele lui Vasile Gogea scot din uitare si restituie spiritului public si teme, si idei arhetipale, aparent cunoscute conform doctrinei lui Platon, dar carora nu le-am acordat totdeauna atentia cuvenita, desi ele au o anumita inraurire in activele constiintei noastre metafizice. Si daca Platon folosea ca imagine pentru intelegerea anamnezei si a cunoasterii – ca amintirea unei lumi trascendente prin care spiritul nostru a haladuit inainte de a se intrupa intr-un corp material – mitul pesterii, Vasile Gogea ia ca pretext explicativ imaginea lumanarii aprinse, care se reflecta intr-o oglinda: „Desigur, imaginea reflectata a lumanarii nu mai transmite caldura flacarii, poate nici durerea sau bucuria care au fost motivul aprinderii ei.
Dar pastreaza lumina. Lumina memoriei, intr-o lume tot mai innoptata in amnezie.
Aceasta este, intr-o formulare poetica, dar cat se poate de exacta, conditia acestei carti. Cu marturisirea smerita ca autorul ei este in cateva pagini si oglinda si lumanare.” Cine nu intelege ca o carte, care se motiveaza dintr-o astfel de marturie, nu poate fi decat interesanta si folositoare cititorilor!” – Ionel Necula