Hronicul racului

Prefata de Mihai Sora „Pentru a da o imagine cat mai completa a poetului, volumul de fata cuprinde intreg caietul cu scoarte albastre in care Luca Dumitrescu si-a transcris din memorie poeziile. Deci el contine si titluri aparute in Hronicul Racului in 1988, poezii care in contextul de atunci nu puteau fi publicate in intregime si au fost mult taiate si remaniate.
Cuprinde de asemenea si cateva poezii aparute in 1992 in Manuscriptum. La aparitia primului volum Hronicul Racului in 1988, Alexandru Piru se intreba si incerca sa explice de ce Luca Dumitrescu era un necunoscut, un poet care isi publica primul volum la venerabila varsta de 78 de ani!
Luca Dumitrescu s-a nascut la 1 ianuarie 1911 intr-un sat de pe Neajlov. Era fiul unui taran devenit fruntas prin munca si intelepciunea lui si al unei femei deosebite – care dirija o mare gospodarie in care totul – de la cel mai mic lucru pana la hainele de borangic si covoarele tesute la razboi – era facut de mana ei.
Era o foarte buna cunoscatoare a credintelor si traditiilor stramosesti pe care le respecta cu strictete si pe deasupra o neintrecuta povestitoare. Dupa anii de liceu la Sfantul Sava, Luca Dumitrecu isi incepe activitatea literara si publica poezii in Bilete de Papagal, la Cristalul si Sepia.
Se inscrie la Universitate unde urmeaza Dreptul si Filozofia si intra in acel clocotitor climat cultural care a fost climatul interbelic. Urmeaza cursurile lui Nae Ionescu, Dimitrie Gusti si Mircea Vulcanescu (despre care va scrie un articol emotionant in 1990).
Colaboreaza la Universul Literar, Vremea, Adevarul Literar, Revista Fundatiilor….cu poezie, proza scurta, eseistica, cronica plastica. Leaga acum prietenii cu Arsavir Acterian, Emil Botta, Mircea Nicolau, Eugen Ionescu, Horia Stamatu, Bob Bulgaru, Geo Zlotescu, Paul Sterian.
O cunoaste pe cea care ii va deveni sotie si care reprezinta pentru el intruchiparea feminitatii. Se insoara si lucreaza ca avocat la Contenciosul Bancii Nationale.
Odata cu venirea razboiului, ca alte mii de romani, este mobilizat si lupta pe front pana la sfarsit. Dupa razboi, credincios valorilor in care a fost crescut si la care a aderat, intra fara rezerve in lupta anticomunista, angajament care il costa peste 16 ani de inchisoare.
Versurile de fata sunt „fructul” anilor de „puscarie” cum nu se sfiia sa spuna. Dupa cum se stie in inchisorile comuniste „politicii” – in mare parte intelectuali, nu aveau dreptul sa aiba hartie si creion.
Toate aceste poezii au fost memorate de tata si scrise intr-un caiet cu scoarte albastre in primele saptamani dupa liberare. Cititorul va judeca daca isi au locul si ce anume loc in literatura interbelica.
Cu siguranta insa aceste versuri fac parte din „aceasta noua literatura de rezistenta” despre care Luca Dumitrescu a scris in 1990 in Revista 22 – „literatura de puscarie”. Astfel, departe de a fi numai expresia unor trairi personale ele sunt o marturie a dramei care a macinat o mare parte a generatiei lui.” (Mira Dumitrescu)