Intre uitare si tonuri de gri

Daca am sti finalul dramatic al unei povesti, ne-am mai incumeta sa o traim cu ochii larg deschisi? Karlie Williamson, o tanara femeie cu o experienta de viata limitata, crescuta intr-o familie modesta, obisnuita ca prezenta ei sa fie ignorata de catre cei din jur si sa traiasca in umbra celorlalti, paseste pentru prima data in lumea burgheziei londoneze.
Tanara decide sa inceapa o viata noua in care ea sa fie personajul principal si sa preia fraiele propriului sau destin. Lumea ii este data peste cap cand reuseste sa treaca interviul Francescai Richmond si devine guvernanta celor doi copii rasfatati ai acesteia.
Viata la conacul Richmond este departe de a fi ideala, iar personalitatile dificile ale membrilor familiei o fac pe Karlie sa-si reconsidere dorintele si asteptarile. Secretele musca avid si sigur din pacea sa interioara, iar Karlie se trezeste intr-o lupta pentru putere si faima care va lasa urme adanci in sufletul sau.
Dragostea pentru mostenitorul cinic si fermecator al imperiului Richmond o va arunca intr-o mare de nesiguranta si se va vedea nevoita sa renunte la ideile preconcepute pe care le avea despre iubire si sa porneasca pe o cale primejdioasa, nestiind daca sentimentele ii vor fi vreodata impartasite. Karlie traieste o poveste de iubire in care dezamagirea, speranta si teama se contopesc subtil, iar cuvintele raman blocate undeva intre uitare si tonuri de gri.
Asteptari… Aproape ca „niciodata” sau „mereu” sunt cuvinte pe care le stim si le cunoastem ca fiind pure inselatorii chiar si in cele mai favorabile contexte.
Dar cand vine vorba despre asteptari, atat ale noastre, cat si ale celorlalti, o bariera se creeaza, iar ce trece de acea limita impusa de morala si negare apartine iluziei.