Elogiu cititorului

Elogiu cititorului este o „incitare la nesupunere”, ba chiar o „declaratie de nesupunere a cititorului”. Dupa ce am citit cartea, am avut viziunea unei mari demonstratii, a unui mare miting, la care mii de cititori poarta in maini pancarte cu un vers de Eminescu drept revendicare: „Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?”.
Noi, cititorii, iesiti din anonimat, fiecare cu numele sau, vrem sa ni se dea spre judecare si condamnare scriitorul anonim (Marele Anonim?): cel care ne-a scris viata si istoria. Indemnul lui Zorin Diaconescu catre cititorii participanti la miting este unul socratic: „Citeste-te pe tine insuti!” si vei gasi „textul care sa faca minuni”.
Chiar daca finalul cautarii, spune autorul, ar putea fi unul amar: „Ori textul acela nu exista, ori vremea minunilor a trecut”. (Ion Muresan) De cand l-am cunoscut, mi-am pus intrebarea: de ce Zorin, care se bucura de adevarate calitati scriitoricesti, nu scrie sistematic si nu are o opera?
Abia acum, publicandu-i aceasta carte, am gasit raspunsul: nu vrea sa piarda Pariul Cititorului, fiindca el e, de fapt, marele castigator. Se poate trai fara citit, dar ar fi pacat…?
i atunci, de ce a tradat Zorin Diaconescu cauza? Pentru a ne aminti de Binefacerile Lecturii, de Comunitatea Profunda a Cititorilor!
(Vasile George Dancu) Autorul recunoaste, dar nu regreta fapta: Textul a fost scris pe invers, din perspectiva potentialului cititor. Pentru noi, cititorii, scriitorii sunt o secta care, ca orice secta, inlocuieste realitatea cu un ritual.
Spre deosebire de scriitor, cititorul nu scrie cu placere, fiindca pe el nu il bantuie gloria publicarii. Cititorul nu e preocupat de stil si nu cunoaste critici, ma refer la cei literari.
Cititorul nu are o reputatie de aparat, el este un personaj colectiv si beneficiaza de privilegiul anonimatului. Scriind aceasta carte, am trecut Rubiconul in asteptarea confruntarii cu Senatul Cititorilor, care sper sa fie necrutator, dovedind ca distinsii membri au parcurs textele si nu se eschiveaza prin obisnuitele laude si felicitari, de fapt atat de des invocate scuze si tot atatea scutiri de la cazna lecturii.
Nu-mi doresc acordul cititorilor, ma multumesc sa-i stiu de acord cu propriul lor cuget, stimulati de aceste randuri, dovedind astfel ca truda autorului nu a fost doar un zadarnic exercitiu de orgoliu. – Zorin Diaconescu