Studii pentru Vioara

Captivarea elevului incepator la vioara, precum si formarea unei imagini sonore care sa favorizeze dezvoltarea unui sunet frumos, in vederea exprimarii con­tinutului muzical, raman obiective principale in pedagogia viorii. Studiile lui Mazas au o semnificatie deo­sebita intr-o faza de tranzitie, de pregatire a unei etape importante, aceea a liniei Kreutzer–Fiorillo–Rode.
Dupa depasirea primei faze de educatie instru­mentala care familiarizeaza elevul cu cantatul la vioara in pozitia intai, etapa asimilarii pozitiilor si a schimburilor de pozitie reprezinta o munca pedagogica grea, cu perspective muzicale limitate. Intre aceasta etapa si cea a abordarii studiilor de Kreutzer, intervine o perioada de tranzitie, care cere consolidarea si valorificarea tehnica si muzicala a schimburilor de pozitie precum si a tehnicii de arcus.
Se lucreaza in mod obisnuit primele doua caiete de Mazas op. 36, pentru aportul remarcabil in dezvoltarea gustului pentru forma concertistica, aspect de o necesitate acuta in aceasta etapa, in care elevul face cunostinta cu concertele de Viotti.
Continuand linia micilor melodii ale lui Dancla, Mazas pregateste stralucirea concertistica a lui Beriot, cu care elevul se va intalni dupa ce a invatat concerte de Viotti si Rode, care au si ele nevoie de aceasta pregatire. Articularea si schimburile de pozitie privind deprinderile mainii stangi, sau specialitatile de arcus privind mana dreapta, trebuie studiate pe formula exercitiilor tehnice.
In executia numeroaselor cantilene din acest opus, recomandam cultivarea sunetului generos si a unei expresii sincere. In problema portamentelor este bine sa aratam elevului avantajele unei pozitii deschise, avand drept scop adoptarea unui schimb cald, bine auzit si dirijat in sensul muzical al frazei.
Studiile de expresie, care abunda in fraze lungi executate pe aceeasi coarda, trebuie sa favorizeze dezvoltarea curajoasa a tehnicii de portament, si o emisie larga de sunet.