Poezii

George Cosbuc este cel de-al optulea nascut al lui Sebastian si Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece in satul sau natal, face gimnaziul la Nasaud, unde deprinde limbile si literaturile clasice si limba germana.
Tot atunci incepe sa scrie; este incurajat de catre colegii si profesorii sai si incepe sa fie cunoscut si in afara activitatii din gimnaziu. Dupa terminarea gimnaziului, se inscrie la Facultatea de Filosofie si Litere din Cluj, pe care o paraseste in 1887, an in care are loc adevaratul debut al sau, cu Filasofii si plugarii, in „Tribuna” din Sibiu, ME condusa de Ioan Slavici.
Despre Cosbuc, Caragiale spunea: „Pe campul vast al publicisticii romane, pe care creste atata spanac des si abundent, a aparut, in sfarsit, zilele acestea si un copac, si e asa de mandru si asa de puternic, ca mii si mii de recolte de buruieni ni se vor perinda, si el va sta tot mereu in picioare, tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase, si facand din ce in ce mai mult fala limbii noastre romanesti – un volum de Balade si idile de George Cosbuc.” Un imn preasfintei gramatice Te salut pe tine, – articol cauzal si omogen, Indirect contras in fraza cu subiectul epicen! Voi, interjectiuni concrete si-optative principale, Radacini prin apozitii singular adjectivale, Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor, Unipersonale-n modul cu plural hotarator, Va salut!
Si tot asemeni te salut, o, prezumtive, Numar genitiv in cazul numelor intranzitive. Tu, obiect concret si simplu, tu, circumstantial de loc, Locativ pasiv, conjunctii, complimente reciproc!
Unde sa gasesc puterea de-a trai, de nu la tine, Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine? Cardinale – acuzative, virgula si period, Doua puncte – adversative strict coordonate-n mod Si superlativ prezinte derivat din vocative, Prin vocala secundara cu terminatiuni pasive, Declinari adverbiale negative-n absolut Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut, Relativ invers compuse prin adverbe ca motiune, Pozitiv improprii-n numar, ori neutre, ori comune, Mod superlativ generic omonim adversativ, Plenison ca negatiune, iar in fond apelativ Cu prefix si cu gerunzii posesivo – cardinale, Morfologice prin sunet si prin stari adverbiale.
Dati cu fuga sinonime prin functiune si raport, Ca mai-mult-decat-perfectul lui Cipar acum e mort! Dar in locu-i inviara prezumtive si oblice Si-un dubitativ pro – contra ortografico – propice.
Propozitii si-apozitii ce ne-arata rupt anume Locul timpului si cauza modului unui pronume Prefixat dintr-un adverb feminin cu derivate Prin triftongii declinarii verbelor neregulate. Ce-ati facut, o, voi ai tarii prea razboinici voievozi, Pentru inaintarea noastra?
V-ati luptat niste nerozi Cu tatari, cu turci, cu unguri? Lupta-i asta?
Alte lupte Purtam noi, mai glorioase, cu invingeri neintrerupte, Cu negatii si-afirmatii si-optativul indirect, Al interogarii proprii si-al pasivului perfect. Iata, se deschide cerul si dintr-insul cad nespuse Si contrarii si contrase si opuse si compuse Cu diftongi si relative, si-ablative, si vibrante, Si jumari si fleici si-ntreaga tabara de consonante: Labiale si dentale si nazale si minuni, Ps!
br! hr!
he! ho!
ha, huide, si alte asemeni conjunctiuni, Catre, spre, prin, la, in, peste, de la, din si-ntr-un ulcior Joac-o sarba vocativul unison intr-un picior Cu functiuni si cu rapoarte si-alergand in fund li-e telul Spre azbuchevedeglagoldobreiestjivetezelu Si-o harababura sfanta vad, ma tulbur, cad, ma-nchin: Sa traiasca-n veci sintaxa! Aleluia si amin!
– George Cosbuc