Lupul cel Mare si Lupul cel Mic. Frunza care nu voia sa cada

Sus in varful copacului se afla o frunza mica de tot. Lupul cel Mic isi doreste foarte tare s-o priveasca de aproape, s-o mangaie, ba chiar s-o manance.
Cum sa ajungi la o frunzulita care nu vrea sa cada singura din copac? Din fericire pentru Lupul cel Mic, alaturi de el e intotdeauna Lupul cel Mare, care e gata de orice.
Iar acesta s-a decis: ii va aduce Lupului cel Mic frunza. Dar sa te catari pana la stele nu este atat de usor…
Dar intr-o dimineata, Lupul cel Mare se ridica, isi dezmorti oasele si spuse: – Ma duc dupa ea! Pur si simplu.
Fara motiv. Doar ca sa vada cum ii stralucesc ochii Lupului cel Mic.
La inceput, era usor sa te catari. Erau crengi groase de care sa te prinzi.
Lupul cel Mic nu spunea nimic. Zambea.
Dar apoi n-au mai fost decat crengi subtiri, care trosneau de fiecare data cand Lupul cel Mare le apuca. Lupul cel Mic nu spunea nimic.
Nici nu mai zambea. Incepu sa se intrebe daca avea rost o asemenea stradanie pentru o frunza atat de mica.
Traducere din limba franceza de Lavinia Braniste . Ilustratii color de Olivier Tallec.