Demonul

Intrat demult intre valorile de varf ale literaturii universale, poemul Demonul, continua sa ramana un reper si pentru biografia creatoare a poetului, prozatorului si dramaturgului Mihail Iurevich Lermontov (1814-1841), biografie pe care o marcheaza de la inceputul pana la sfarsitul ei. Sa fie intensitatea exploziva a acestui poem o urmare a faptului ca viata acestui scriitor s-a curmat la douazeci si sapte de ani si ca, deci, biografia lui creatoare a putut acoperi cel mult doisprezece zece ani?
Raspunsul la aceasta intrebare ni se arata mult mai complex, caci nu doar problematica demonismului, atat de mult frecventata de marii scriitori ai lumii, sau tensiunea arzatoare a spunerii ne retin in acest poem, ci si o frumusete stranie ce-si cauta drum printr-o cautare a echilibrului si a esentelor lumii si eului, rar intalnita la o varsta la care, de regula, primeaza entuziasmul si ucenicia. (…) Urmata, in 1907, de o noua traducere in limba romana, datorata lui Ioan R.
Radulescu, aceasta prima versiune a Demonului inaugureaza o intreaga aventura a unei capodopere pe terenul limbii noastre, aventura in care-si pun la incercare gustul, simtul limbii si, mai ales, puterea de percepere si de recreere a unei arte poetice de un mare rafinament, nume insemnate ale culturii romane. Intre acestea, se remarca, prin aderenta aproape perfecta la ideatia si tonalitatea capodoperei poematice, dar si a creatiei lui Lermontov in intregul ei, numele lui George Lesnea, Alexandru Philippide, Virgil Teodorescu, Aurel Covaci, Leonid Dimov sau Stefan Augustin Doinas.
– Livia Cotorcea