Gandirea egipteana antica

Gandirea egipteana antica. Credintele, invataturile si legile morale redescoperite prin traducerea din limba egipteana veche a celor mai valoroase papirusuri si inscriptii Izolarea geografica a Egiptului explica pe de o parte originalitatea asa de frapanta a civilizatiei sale si dainuirea ei vreme de milenii.
Egiptenii au primit putine influente culturale de la alte popoare, chiar invecinate sau pe care le-au stapanit. Asa se explica in parte conservatorismul lor, ca si relativa absenta a unei evolutii in arta lor plastica, in teologie, in organizarea statala.
Si asa se pot intelege, prin conservatorismul lor, conditionat de izolarea geografica, nenumaratele „reintoarceri la trecut”, dintre care cea mai cunoscuta este cea saita, din timpul dinastiei saite (663-525 i.Hr.). Textele sapientiale egiptene pe care le prezentam in acest volum sunt, credem, cele mai insemnate dintre scrierile care ni s-au pastrat.
Ele nu constituie, desigur, intreaga „intelepciune egipteana”, dat fiind ca prin aceasta apelatie, pe care o regasim in textele ebraice biblice sau talmudice, in textele grecesti vechi, dar si in textele crestine timpurii, trebuie inteles nu numai un corpus de doctrine morale, dar si o antropologie, o cosmologie, o teologie, apoi discipline mai curand din domeniul stiintelor exacte de azi. Dupa scribii egipteni fericirea se poate dobandi numai individual, de fiecare om, prin transfigurarea sa etica (care e si magica in acelasi timp), prin politica neputandu-se obtine catusi de putin aceasta fericire.
Gandirea egipteana este, asadar, la antipodul celei grecesti; idealul de perfectiune umana pe care il exalta unele texte nu este omul cetatii ci „inteleptul tacut”. Egiptul si egiptenii aveau la vechii greci reputatia de a fi plini de intelepciune; iar Herodot afirma cu privire la egipteni ca sunt „cei mai intelepti dintre oameni” (II, 160), tot asa cum spune despre ei ca sunt „cei mai invatati” (II, 77).
– Constantin Daniel