Capitole din autobiografia mea

In volumul sau autobiografic, Mark Twain se prezinta cititorului intr-o lumina inedita. Intr-o proza spumoasa, plina de ironie si autoironie, scriitorul american povesteste cu naturalete evenimente stanjenitoare ori neobisnuite din propria copilarie si tinerete, isi admite neajunsurile si defectele, zugraveste caracterul pitoresc al locuitorilor din zonele rurale americane.
Mark Twain se dezvaluie atat ca om de lume si prieten, cat si ca sot si tata iubitor, iar pasajele din jurnalul fiicei sale favorite, pe care autorul le include in volumul de fata, sunt marturii pretioase si emotionante despre viata intima a unui autor american legendar. In Capitole din autobiografia mea straluceste mai putin scriitorul Twain si se contureaza mai mult omul Twain, care nu si-a pierdut niciodata latura ludica, ba chiar a imbratisat-o, transformand-o in vocatie.
Pisicile mele se mai aseamana cu fiintele umane si intr-un alt fel: cand Cenusa incepe sa faca parada cu sentimentele sale prefacute, celelalte din gasca se iau dupa ea, ca sa fie si ele in rand cu lumea. La fel fac si oamenii care se tem sa nu ramana in afara grupului; oricare ar fi moda, ei se conformeaza, fie ca le place acea moda, fie ca nu, pentru ca le lipseste curajul de a o ignora si de a-si croi propriul drum.
Tuturor le-ar placea sa imbrace haine largi si confortabile, colorate si spectaculoase, si asa au si facut pana acum un secol, cand un rege sau un alt magar cu influenta a introdus nuantele sobre, disconfortul si uratenia in imbracamintea masculina. Publicul docil a capitulat in fata acestui afront; in consecinta, inca ne aflam in aceasta odioasa captivitate si probabil ca tot aici vom ramane pentru mult timp.
In ceea ce priveste imitatia slugarnica, omul intrece maimuta de fiecare data. Omul de rand este lipsit de opinii independente.
Nu e interesat sa nascoceasca o parere proprie, prin analiza si reflectie, ci e doar nerabdator sa afle ce parere are vecinul sau si sa o adopte cu slugarnicie. Mama a avut destul de multa bataie de cap cu mine, dar cred ca i-a placut.
Fratele meu, Henry, nu-i facea nicio problema. El era mai mic cu doi ani decat mine si cred ca monotonia neintrerupta a bunatatii, sinceritatii si supunerii sale ar fi fost un calvar pentru ea, daca nu as fi asigurat eu diversitatea, tragand spre cealalta directie.
Eram un tonic pretios pentru ea. Am fost intotdeauna un om distrat.
M-am nascut asa; de aceea, comiteam constant, aproape fara sa-mi dau seama, tot felul de delicte minore care aduceau asupra mea umilinte. Acestea ar fi trebuit sa ma umileasca, dar nu o faceau, pentru ca nu realizam ce se intampla.
– Mark Twain, Capitole din autobiografia mea