Odorama. Istoria culturala a mirosului

Olfacio Ergo Cogito ( Miros, deci gandesc .) – Wilfrid Le Gros Clark Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumata.
Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecesti • Toate mirosurile duc la Roma.
Aroma Imperiului • Precum pe pamant asa si in cer. Mirosul ingerilor • Prima retea sociala.
Drumurile tamaii, piperului si matasii • Mastile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Razboi impotriva mirosului.
Avansul igienist si dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rusinii.
Cele o mie si unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vanatorul ocult.
Marketing olfactive Cu fiecare respiratie, ne confirmam locul in imensa retea de viata care depaseste cu mult putinele zile ale existentei noastre. Ne conectam, cum spunea Sagan, cu „toti de care am auzit vreodata, cu toti oamenii care au existat, cu fiecare vanator si culegator, cu fiecare erou si fiecare las, cu fiecare creator si fiecare distrugator de civilizatii, cu fiecare rege si fiecare servitor, cu fiecare pereche de indragostiti, cu fiecare copil plin de sperante si fiecare inventator si explorator, cu fiecare mentor moral si cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedeta» si fiecare ‘lider suprem’ si fiecare sfant si fiecare pacatos din istoria speciei noastre care a trait aici: intr-un graunte de praf aninat de o raza de soare.” Respiram atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart si Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor dupa care se innebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri si cele care au impulsionat gandirea si ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizantului stralucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului” Jose Francisco de San Martin.
Dar si pe cele care l-au tinut in viata pe Hitler. Aceasta carte a fost imaginata, discutata, gandita, scrisa si mirosita in Harvard Library Widener; in biroul programului Knight Science Journalism si pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al raului Charles din Boston si al Nevei din Sankt Petersburg; intr-o statie imputita de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena si a templului Kukulkan din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean si Colectia de Papirusuri din Berlin si ale androizilor de pe insula artificiala Odaiba din Tokyo; in gradinile de la Versailles; in fostul lagar de la Sachsenhausen; in biblioteca publica din Stockholm, in parcul Vigeland din Oslo si in fortareata Suomenlinna din Helsinki; in zeci de laboratoare si aeroporturi inodore si in sali de fitness scaldate in sudoare; in intinsele deserturi Atacama din nordul Statului Chile si din Patagonia, din sudul Argentinei.
Istoria parfumului este istoria civilizatiei. – Eugene Rimmel (1820-1887) Acum aproximativ 13 750 de milioane de ani s-a nascut mirosul.
Era unul firav, un miros condensat, suma tuturor mirosurilor care aveau sa fie simtite vreodata. A fost o intrare triumfala, furioasa, dar fara martori, intr-o izbucnire cosmica pe care, dupa mult timp, o specie minuscula si complexa avea s-o numeasca Big Bang.
Asa a fost acel prim miros: absolut singur in imensitatea aceea, un nor primordial de gaz si praf cosmic. Eoni la rand si intr-o tacere deplina, s-a imprastiat in voie, cucerind teritorii virgine inexistente pana atunci.
In expansiunea sa, acel miros singular a devenit doua. Apoi patru.
Apoi opt. Pana s-a ajuns la atatea, ca nu mai puteau fi numarate.
Erau acolo cand s-au aprins primele stele, intrerupand bezna inghetata cu reactiile lor termonucleare care, plecand de la hidrogen si alte particule subatomice, au creat celelalte elemente mai grele pe care le cunoastem acum. Erau acolo si cand, in copilaria Universului, gravitatia a conectat sisteme de stele si le-a adunat in pilonii marii arhitecturi cosmice, insule enorme de sori, gaz si praf, vaste galaxii precum Calea Lactee, pentru a le modela si purta de atunci pe drumul lor prin vastul Univers.
Erele cosmice s-au succedat fara graba, una dupa alta, ancestrale perioade de nastere urmate de scene de distrugere si canibalism intergalactic comise de monstri gravitationali precum gaurile negre. Au fost ere de moarte si ere de renastere: de emergenta a noilor stele formate in nebuloase colorate pornind de la elementele ejectate din inima stelelor moarte, magnificele supernove.
„Suntem produsul unei mari secvente evolutive – recita marele poet al spatiului Carl Sagan – evolutia cosmica, de care suntem constienti doar din cand in cand.” Odata uitat alfabetul mirosului care dadea nastere atator termeni ai unui lexic exact, parfumurile vor ramane mute, nearticulate si imposibil de descifrat. – Italo Calvino, Numele, nasul Adevaratele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut.
– Marcel Proust, Timpul regasit ( 1927) Traducere din limba spaniola de Cornelia Radulescu.