Imposibila intoarcere

Imposibila intoarcere este, in fapt, un jurnal de idei morale si sociale in care analiza fenomenului social se uneste cu confesiunea. Subiectele variaza, intr-un loc e vorba de psihologia etnica, in alta parte de diferenta dintre orasean si taran (tema mai veche in cultura romaneasca).
Remarcabil in aceste texte este modul liber de a gandi cateva aspecte ale civilizatiei actuale si de a da sugestii clare si profunde acolo unde altii cu mai multa stiinta, dar cu o mai mica intuitie a sensului existentei, se incurca in subtilitati. In fond, Marin Preda gandeste social si vede existential.
Pentru el, civilizatia este o notiune ce nu are niciun sens in afara conditiei umane. Fata de istorie el are o atitudine din care lipsesc sentimentul de flatare, dar si cel de resemnare.
– Eugen Simion Literatura contemporana simte mai mult ca oricand nevoia unor piscuri stabile, a unor centre in jurul carora sa fie posibila actiunea de referinta. Este bine sa ne gandim ca Marin Preda este unul dintre acestea.
Discutata fie ca o carte de publicistica sau jurnal – prin ceea ce contine ca eveniment si confesiune – fie ca o carte de literatura cu unele irnplicatii teoretice in care, autorul se substituie celebrului Moromete prin masura caruia judeca civilizatia, fie prin ceea ce contine ca anecdotica, Imposibila intoarcere este toate acestea laolalta sl ceva mai mult, o partitura in care tema povestitorului, ce apare pentru prima data, se amplifica punand toate celelalte motive in umbra. Ea se asaza rotund, filosofie originala prin sistem ce-l indica pe Marin Preda drept unul din rnomentele importante ale spiritualitatii romane.
[…] Caci, prin ce se defineste la urma urmelor personalitatea unui scriitor? Opera reclama si alte lucruri, numai aparent colaterale: prieteniile, afinitatile spirituale stabilite dincolo de epoci si granite.
Nu-l vom mai putea discuta de acum inainte pe Marin Preda decat integrandu-l unei familii in care locuiesc laolalta Kafka, prozatorul la care admira intuitiile adanci si puterea de tipizare, bunul prieten Sartre, cu care se pare ca se intelege cel mai bine, Calinescu, ce-i provoaca iritare poate din cauza unei asemanari prea adanci, istetul ziarist american William Shirer, „cetateanul” greoi Gunter Grass, si lista se poate continua. Am putea adauga ca opera isi castiga astfel inca un drept in plus la universalitate.
-Mirela Roznoveanu