Si, pentru ca parintii si copiii stalinismului sint in relatii excelente, discursul apodictic al fostilor proletculti a fost recuperat. Se potriveste manusa in actiunea de fortare a „revizuirilor”, de minimalizare a valorilor culturale.
Doina a fost acuzata de xenofobie, de nationalism vulgar, agresiv, poluant, in numele „europenizarii”. Cum era sa „intram” ieri in U.R.S.S.
cu Doina lui Eminescu? Si cum o sa „intram” in Europa cu aceeasi Doina si iar Doina?
* Gruparea tinerilor intelectuali de la Criterion, in frunte cu Mircea Eliade (Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Eugen Ionescu, Vintila Horia, Petru Comarnescu), a fost etichetata, intr-o polemica rautacioasa, o „generatie in pulbere”. Formula denigratoare ii apartine, cum se stie, lui Zaharia Stancu, inca de pe atunci (cind scria articole de „atitudine” partinica, in anii 1935-40) dovedindu-se harnic militant in presa de stinga.
* O literatura a limitei existentiale a luat nastere in vremea tensionata a Cortinei de Fier, in conditiile exilului, celulei de inchisoare („zarca”) si schitului monahal in chip de rug aprins printre colinele carpatice. A fost aproape singura si adevarata literatura, din cel putin primele doua decenii postbelice, dupa ce monstrul bolseocomunist, instalat la Bucuresti, a decis arderea bibliotecilor cu zecile si sutele (indeosebi scolare si de camine culturale, cele care contineau „carte romaneasca de invatatura”), radierea „definitiva” a scriitorilor reprezentativi, ca nume si persoane, eliminarea limbii romane din familia latina si inaltarea steagului rosu peste ruinele gindirii si libertatii de creatie.
* Daca ii iei Biserica, romanul risca sa intre in dramatica deruta. Timpurile de astazi o confirma.
– Petru Ursache