Misteriile lui Zalmoxis

Misteriile lui Zalmoxis: Cultura spirituala a geto-dacilor – Legile si ritualurile de initiere pentru dobandirea nemuririi sufletului Misteriile lui Zalmoxis , lucrare semnata de orientalistul roman Constantin Daniel, prezinta asocieri relevante intre civilizatiile orientale si civilizatia traco-getica. Autorul ne infatiseaza cultul lui Zalmoxis, atestat la traco-geti, ca pe un cult de mistere.
Relatarea succinta a lui Herodot (IV.95), referitoare la locuinta subterana a lui Zalmoxis si la invataturile sale despre nemurire, sugereaza existenta unor similitudini intre cultele de mistere din Orientul Apropiat si din Grecia si cultul lui Zalmoxis. Cartea de fata elaboreaza pe marginea acestei idei, examinand atat putinele informatii textuale pe care le avem cu privire la cultul lui Zalmoxis, cat si contextul cultural mai larg al vremii.
Cartea propune o perspectiva extrem de spiritualizata asupra religiei si comunitatilor trace, in general, cu un accent special asupra lumii dacice: sunt prezentate aici rolul influent pe care Zalmoxis si cultul sau de mistere l-au avut asupra lumii trace; Zalmoxis este infatisat ca zeitate solara careia i se atribuie o importanta functie soteriologica – el fiind zeul in al carui paradis vor ajunge, dupa moarte, sufletele celor initiati in misteriile sale; principiile unei vieti pamantene morale si austere drept conditie esentiala pentru accederea in paradisul lui Zalmoxis; asemanarea sub aspect moral si spiritual cu societatile utopice despre care vorbesc sursele grecesti precum si detalii despre legatura cunoscuta dintre Zalmoxis si Pitagora. Constantin Daniel reuseste sa conecteze in viziunea sa comunitati din spatiul tracic cu misteriile lui Apollo si Dionysos, iar in competitia dintre aceste doua tipuri de religiozitate manifestate in comunitatile trace, Zalmoxis–Apollo a iesit invingator in majoritatea triburilor.
Autorul expune motive pentru care misteriile lui Zalmoxis reprezinta cea mai veche forma a cultelor de acest fel, conectand ipoteze si argumente pentru care tehnicile de autosugestionare, claustrarea practicantilor in locatii intunecoase, deprivarea senzoriala, starile halucinatorii pe care le interpreteaza ca viziuni ale zeilor si ale lumii de apoi au rolul de a confirma adevarul celor propovaduite de preotii cultului lui Zalmoxis. – Ovidiu Cristian Nedu, Muzeul de Istorie Galati Mircea Eliade scrie ca grecii din Hellespont, sau poate Herodot insusi, „integrasera ceea ce stiau despre Zalmoxis, despre doctrina si cultul sau, intr-un orizont spiritual de structura pitagoreica…
grecii au fost izbiti de asemanarea dintre Pitagora si Zalmoxis… De-a lungul rationalismului, deprivarea senzoriala, misteriile lui Zalmoxis si euheme-rismului lui Herodot sau al informatorilor sai ghicim caracterul misteric al cultului”.
Disparitia lui Zalmoxis „echivaleaza cu descensus ad inferos in vederea unei initieri”. Urmand modelul divin, initiatul moare ritualic, tocmai pentru a obtine nemurirea.
Si tot acelasi mare istoric al religiilor scrie: „zeul getilor ii nemurea pe initiatii in misteriile sale”. Similitudini intre misteriile lui Pitagora si cele ale lui Zalmoxis I.
Incaperea subterana. II.
Are loc o ocultatie, o co-borare in aceasta incapere subterana. III.
In ambele tipuri de misterii, practicantii coboara singuri si se izoleaza singuri in aceste camere. IV.
In ambele practici de misterii, se afirma ca, dupa aceasta coborare, practicantul dobandeste nemurirea. In ambele tipuri de misterii, practicantii au experiente de deprivare senzoriala.