Opere esentiale. Vol.11: Tehnica psihanalizei

Studiile reunite in acest volum ofera o trecere in revista a scopurilor si indicatiilor curei psihanalitice, descriu elementele de baza ale „artei interpretarii” ( Metoda psihanalitica a lui Freud ), explica deosebirea dintre psihoterapia psihanalitica si tratamentul sugestiv, dificultatile tehnicii, cerintele fixate pacientului, principiile pe care se bazeaza eficienta terapeutica a metodei ( Despre psihoterapie ), avertizeaza asupra pericolelor analizei salbatice ( Despre psihanaliza „salbatica” ). Aici apar pentru prima data o serie de termeni si concepte freudiene fundamentale.
Astfel, in Sansele viitoare ale terapiei psihanalitice este mentionat termenul „contratransfer”, in Despre dinamica transferului Freud utilizeaza pentru prima data expresia „regula psihanalitica de baza”, in Sfaturi pentru medic, in ceea ce priveste tratamentul psihanalitic , conceptul de „atentie liber flotanta”, in Amintire, repetitie si elaborare , cel de „compulsie la repetitie”.In Caile terapiei psihanalitice , Freud isi pune intrebarea cat de accesibila poate deveni psihanaliza pentru paturile sarace ale societatii, avand in vedere chiar infiintarea unor institutii subventionate de stat, in care sa lucreze psihanalisti, dar in cadrul carora insa ar exista pericolul alterarii metodei psihanalitice pure, din cauza schimbarii publicului-tinta. Cand o pacienta se indragosteste de medicul ei analist, incuviintarea cererii amoroase a pacientei este la fel de fatala pentru analiza ca si reprimarea acesteia.
Calea analistului este alta: mentinem transferul amoros, dar il tratam ca pe ceva nereal, o situatie care in curand va fi depasita, care trebuie sa fie pusa pe seama originilor sale inconstiente si trebuie sa ajute la conducerea a ceea ce era mai ascuns in viata amoroasa a bolnavei catre constiinta acesteia – si deci la stapanirea acelor impulsuri. – Sigmund Freud Cu nevroticii incheiem un pact: sinceritate totala fata de discretie stricta.
Pacientul trebuie sa ne comunice nu numai ceea ce spune in mod intentionat si bucuros, ceea ce ii aduce, ca intr-o spo- vedanie, usurare, ci si tot restul, tot ce ii trece prin minte, chiar daca ii este neplacut sa o spuna, chiar daca i se pare neimportant sau eventual absurd. Daca el reuseste sa excluda autocritica, atunci ne furnizeaza o abundenta de material, ganduri, idei, amintiri, care ne pun in situatia sa ghicim inconstientul refulat.
– Sigmund Freud