Jurnalul unei iubiri pierdute

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2010 • Premiul Jules Renard 2020 Doliul dureaza doi ani, ii repeta prietenii lui Eric-Emmanuel Schmitt cand el incearca sa depaseasca suferinta provocata de moartea aceleia care i-a dat viata. Fiul documenteaza, in tulburatoarele pagini ale acestei confesiuni, cei doi ani in care parcurge drumul de la deznadejde la constientizarea datoriei de a fi fericit – singura cale de a-si omagia mama.
Doi ani in care deapana amintiri de-o viata, traieste si inregistreaza curajos sentimente contradictorii, momente-cheie si clipe de cumpana. Penduland intre evocarea trecutului fericit si consemnarea prezentului, cu realitatile sale inexorabile, Jurnalul unei iubiri pierdute transforma experienta mortii intr-o pledoarie pentru viata.
Un scriitor nu poate reinvia pe nimeni, dar poate da viata prin cuvinte. La doi ani de la disparitia mamei sale, autorul se hotaraste sa-si transforme jurnalul doliului in carte – o carte in care nu vorbeste de­spre el, ci despre noi, noi toti, care trebuie sa infruntam, mai devreme sau mai tarziu, pierderea parintilor.
Sa dai nume durerii, sa trasezi apoi un drum spre lumina, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier il poate face cititorilor sai? – Le Pelerin Un text superb, care merge dincolo de intim.
– Pages O carte emotionanta, presarata cu ganduri si maxime pline de miez despre doliu, despre pierdere. – Le Figaro Aceasta poveste magnifica nu vorbeste numai despre el, ci despre ei, un fiu si mama sa, legati printr-o dragoste simbiotica.
– Dimanche (Belgia) O poveste de o infinita autenticitate, coplesitoare. – Femme Actuelle Emotionant, autentic, revigorant.
– Le Soir Traducere din limba franceza de Doru Mares.