Sapte poeti

Sapte poeti. Eseuri, cronici, comentarii Cartea de fata are in atentie creatia unor poeti, reprezentanti de marca ai generatiilor lirice din anii ’60-’70 ai secolului trecut.
Asa s-a intamplat. Este un volum de eseuri alunecand spre analize si comentarii de text – nascute, poate, din deschiderea catre poezie a autorului.
Am presarat pe alocuri, mai ales din nevoia sau dorinta de a nu fi gresit inteles, si consideratii asupra mersului poeziei in general, asupra vietuirii ei. Astfel ca, mi-am dat seama pe parcursul lucrului, textele volumului de fata continua in fapt puncte de vedere mai vechi sau mai noi, pareri exprimate si in alte volume de eseuri, ce au aparut la vremea lor.
Poetii despre ale caror creatii am scris in aceste pagini nu au fost anume alesi. Ei sunt alesi prin creatia lor lirica.
Dar nu este exclus ca un dram de afectivitate sa fi inclinat catre anumite orizonturi lirice. Poezia anilor ’60-’70, la care ma refer cu precadere, este remarcabila, bogata si bine constituita.
Generatia acelor ani a avut, asa cum a afirmat domnul Nicolae Manolescu , sansa ei, „pe care a stiut s-o joace.” Desigur, ideile, punctele de vedere, afirmatiile sau indoielile ce se vor regasi in aceste eseuri nu sunt nici de tot cuprinzatoare, nici neaparat juste si/ sau imbatabile. Posibile reactii starnite de ele, aprobative sau combative, sunt bine venite.
Si, desigur, constructive. – Autorul