Nicolae Iorga si Francmasoneria

Plasat intr-o perioada zbuciumata de instabilitate politica, subiectul cartii aduce in lumina atitudinea inteleapta a ilustrului nostru istoric, Nicolae Iorga, fata de aceasta asociatiune fraternalista. Cu prisosinta si delicatete, Iorga nu se angajeaza intr-o exprimare directa a opiniilor proprii, ci alege sa ne indrume prin descrieri obiective, asa cum se cuvine unui adevarat istoric, asupra faptelor pe care adeptii acestui ordin le-au savarsit, fapte ce au rasunat cu ecou pozitiv in intreaga noastra societate romaneasca.
In cautarea unei intelegeri profunde a trecutului nostru, este esential sa ne aplecam asupra evenimentelor cu obiectivitate, sa le analizam in intregime, nu doar pe cele care ne convin sau despre care nu avem teama sa vorbim. Un aspect important al trecutului nostru, care necesita o analiza atenta, se refera la atitudinea si eforturile francmasonilor in societatea romaneasca iar Nicolae Iorga a inteles acest lucru.
El a incercat sa incorporeze aceasta piesa de puzzle pentru a crea o imagine cat mai completa a istoriei noastre. Frumusetea scrierii lui Cristian Mosneanu consta in faptul ca nu se rezuma doar la o compilare a datelor istorice cunoscute, ci incearca din start o cuantificare a scrierilor lui Nicolae Iorga la tema Francmasoneriei ca mai apoi, dupa o analiza integrala, sa caute acele studii si dovezi documentare rezultate din cercetarea evenimentelor, asa cum au fost vazute de cealalta parte, adica prin prisma demnitarilor otomani.
Or, aceasta metoda, practicata de cercetatorii consacrati si care necesita nu doar timp si posibilitati, dar mai ales o insistenta si o tenacitate academica, ne demonstreaza inca o data ca avem de-a face cu un autor consecvent. – Alexandru Rufanda Lucrarea lui Cristian Mosneanu este importanta nu numai pentru aspectele de noutate pe care autorul le arata in introducere, ci si prin faptul ca ideile novatoare ale masoneriei cu privire la dreptate, adevar si egalitate, ce au cuprins Europa dupa cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, apar si in provinciile romanesti, chiar inaintea Revolutiei Franceze de la 1789.Consider ca autorul are o contributie deosebita, in care incearca sa prezinte adevarul despre trecutul nostru, in general agitat si nefericit, si sa contribuie cu un crampei de mica istorie masonica prin intermediul celor care au avut aplecare spre rolul francmasoneriei si al francmasonilor romani din perioada sfarsitului de secol XVIII.
– Prof. univ.
dr. Petre Buneci