Teatru

Colectia Marii Clasici subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta…
Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobiliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare. Principala originalitate a lui Caragiale este ca toate personajele sale sunt niste imbecili.
Inchipuiti-i pe omuletii lui Henry Monner impinsi mai adanc, scufundandu-se cu totul in irationalitatea cretinismului. Acesti antropozi sociali sunt lacomi si vanitosi: lipsiti de inteligenta, ei sunt, dimpotriva, uimitori de sireti; ei vor sa „parvina”; sunt mostenitorii, beneficiarii revolutionarilor, ai eroilor, ai iluminatilor, ai filozofilor care au rasturnat lumea cu gandirea lor, sunt rezultatul acestei rasturnari.
Trebuie desigur sa profite cineva de ea. […] Eroii lui Caragiale sunt nebuni dupa politica.
Sunt niste cretini politicieni. In asa masura, incat si-au deformat limbajul cel mai cotidian.
[…] Distanta dintre un limbaj pe cat de obscur pe atat de elevat si siretenia meschina a personajelor, dintre politetea lor ceremonioasa si necinstea lor funciara, adulterele grotesti ce se amesteca cu toate acestea, fac ca in cele din urma acest teatru, mergand dincolo de naturalism, sa devina absurd-fantastic. – Eugene Ionesco