Toamna cu Im

Ce face Stelina Paun Carpusor in conceptul povestirii sale?Preia ideea ambiguitatii psihice specifice situatiilor de trauma sau de criza a identitatii, foloseste substanta ambiguitatii pentru a crea un mediu in care se plaseaza cele doua instante de baza – naratorul si Im -, relativizeaza identitatea lor de gen, desi anumite note specifice vor ramane ca niste urme, indicatori clari catre un el si o ea, iar apoi le pune in situatia sa-si liciteze dialogal raporturile. Ideea acestei optiuni cred ca vine dintr-o intuitie psihologica profunda: in situatia de criza a identitatii, psihicul nostru nu mai este specificat masculin sau feminin, redevine cumva neutru sau mai degraba ambiguu, binar, iar recastigarea echilibrului, respectiv a integralitatii – care este garantia recuperarii starii naturale, adica arhetipale – se produce prin integrarea alteritatii.
Animus si anima, masculinul si femininul, el si ea trebuie sa parcurga un fel de ciclu mutual recuperativ, incat fiecare sa se recunoasca in celalalt si sa-l asume pe celalalt ca forma a Sinelui .Practic, in aceasta poveste, naratorul este chiar Sinele psihologic , ceea ce este atat interesant, cat si nou in practica literara. De ce?
Autoarea noastra nu declina pur si simplu genurile, ci le muta in plan arhetipal unde ele isi coapartin si functioneaza doar ca polaritate, si alege sa foloseasca drept instanta narativa genul care le cuprinde pe ambele, Sinele .In proza Stelinei Paun Carpusor se produce un proces de reductie dramatica, in sensul suspendarii gesturilor, actiunilor, situatiilor cu caracter spectacular sau efect teatral ale personajelor in ochii cititorului, si concomitent cu aceasta o conversie a actiunilor in procese mentale. Gandurile devin propriu-zis fapte, iar personajul Im, care ocupa cea mai mare suprafata narativa, este pur si simplu un ganditor, adica cineva care opereaza pe scena epica prin gandurile sale pe diverse teme.
Toamna cu Im este intervalul acestei regasiri esentiale, un anotimp in sens psihologic si autoterapeutic. Din acest punct de vedere, povestirea de fata are o profunzime si valoare dincolo de orice indoiala.
– Vianu Muresan