Un atlas al coruptiei. Romania, 20 de ani de hotie. Studiu de caz

As fi fericit ca cititorul care va parcurge aceasta carte sa o inchida cu inima batandu-i de indignare si cu un asa nu se mai poate . – Stefan Liiceanu Suntem in fata unui eveniment editorial.
In cei 20 de ani de la infiintare, Directia Nationala Anticoruptie a produs anual rapoarte detaliate. Doar ca aceste rapoarte, in lipsa unui efort analitic laborios si a unei sinteze pe masura, raman o masa amorfa de cifre, din care nu rezulta nimic limpede.Paginile acestei carti ne pun pentru prima oara in fata unei sinteze la zi a cercetarilor pe plan international legate de coruptie – modele, concepte, teorii, experimente, o vasta bibliografie.
Ceea ce rezulta este o conceptualizare acreditata stiintific a coruptiei. Sunt depasite definitiv atat indignarea facila la adresa raului care ne macina tara, cat si respingerea, la fel de facila, a gravitatii coruptiei autohtone cu argumente de genul „in toate tarile exista coruptie”.
Da, exista peste tot, dar in tarile civilizate coruptia a devenit un fenomen marginal, in timp ce la noi, conform standardelor universale expuse in carte, coruptia e „pandemica” si ne vlaguieste tara. Combinand seriozitatea demersului cu stilul narativ si scene neverosimile, dar cat se poate de reale (fiecare pagina se citeste pe nerasuflate), cartea ofera o imagine fotografica a coruptiei din Romania.O carte pentru toti romanii doritori sa inteleaga in ce fel de tara traiesc si cum o pot schimba in mod real.
Pentru jurnalisti, pentru activistii civici, pentru politicienii inca onesti sau pentru viitorul presedinte al Romaniei, ea este o mina de aur. Valoarea maxima a pierderilor din coruptie, inclusiv costul economic de oportunitate (tot ce a pierdut Romania ratand oportunitatile favorabile), este de 15% din PIB, adica nu mai putin de 45 de miliarde de euro pe an.Acesta este costul in absenta caruia Romania ar fi fost la fel de dezvoltata ca cele mai avansate tari din Vestul Europei.
Daca nu am mai fi saraciti de coruptie si evaziune fiscala, s-ar putea infaptui ceea ce multi ar considera a fi „miracole”.In tarile civilizate, oamenii – in calitatea lor de cetateni – nu se lasa calcati in picioare si abuzati de o clasa politica si de institutii publice corupte si nu uita ca aceia care au fost alesi sa le reprezinte interesele au de dat socoteala clipa de clipa poporului care i-a ales. Gradul de democratie al unui popor este direct proportional cu gradul de preventie si control al coruptiei.