Purici, nomazi si supa de sobolan

Purici, nomazi si supa de sobolan. Povesti din Africa ecuatoriala Calatorii care au cunoscut indeaproape Africa s-au intors schimbati pentru totdeauna din aceasta lume efervescenta si acaparanta.
Andrei Mihalca reuseste cu maiestrie sa calce pe urmele exploratorilor pentru care acest continent, cel mai batran si cel mai tanar deopotriva, a fost teren de cercetare, taram de seductie si spatiu al provocarilor – locul unde fiecare bucata a corpului, a mintii si a sufletului este chemata sa se intrebe care este sensul vietii, cu umilitate, spaima si admiratie. Dar si cu o pofta nesfarsita de a regasi din nou si din nou pamantul tuturor marilor intrebari.
Autorul a petrecut suficient de mult timp pe continent ca sa nu mai cada prada sabloanelor exotismului si generalizarilor facile. Africa te invita sa o gandesti in nesfarsita ei diversitate si sa meditezi, asa cum face Andrei Mihalca, la destinul unei lumi a carei bogatie naturala ii este deopotriva speranta de viitor si amenintare fatala.
– Ciprian Mihali Invidie! Asta simti dupa periplul african prin care te poarta medicul-visator-scriitor Andrei Mihalca.
Si nu neaparat pentru cei 20 de ani in care altii au mers la birou 9-18, iar el a explorat desertul, a vaccinat cainii triburilor, a strans capuse si muste tse-tse, a calatorit pe plafonul jeepurilor si a mancat pateu cu mango, totul stropit cu tuica de prune. Ci, mai degraba, o invidie nostalgica si admirativa pentru un om care si-a urmat visurile copilariei si le-a transformat in realitatea vietii de adult.
Cati dintre noi, cei din generatia X, ne mai aducem aminte de pachetul de carti de joc denumit „Animale din continente”? Ei bine, acolo erau si gorila, si servalul, si elefantul pe care visam sa le vedem o data in viata, in mediul lor, nu in spatele unor gratii de la zoo.
Antilopa dik-dik nu era, dar am aflat de pronuntia corecta din aceasta carte. Fascinanta cascada de informatii, geografice, botanice si zoologice, toate altoite pe ceva ce e pe cale de disparitie azi.
Pe pasiune. – Mihai Gainusa