Studii romanesti Vol.2: Soarele si luna. Otravurile admiratiei

Mircea Eliade scria odata ca se apropie timpul cand temele religioase nu vor mai fi recognoscibile in documentele trecutului. Daca este adevarat inseamna ca mai avem inca privilegiul de a putea intelege cate ceva din complexa problematica de ordin istoric si religios pe care o contine folclorul.
Insa ne revine sarcina de a actiona cu rapiditate, intrucat aceasta intelegere urmeaza sa se piarda curand. „Omul arhaic”, potrivit prototipului lui Eliade , traia mitul in cadrul unui grup si al unui ritual colectiv.
Astazi insa individul trebuie sa-si traiasca mitul impotriva grupului, abandonandu-se astfel unor emotii nelinistitoare si cu totul personale care-i ameninta adesea existenta de animal social si bunul-simt de creatura realista si materialista. Acum, cand nu ne mai regasim miturile in evenimentele sau ritualurile colective, propriile noastre vieti pot deveni arena in care sa aiba loc socul recunoasterii mitice.
Daca imaginatia, care este necesara pentru ca propriile noastre mituri sa ne socheze, ne lipseste, ramane totusi posibil sa aflam semnificatiile mitice in cel mai dur mod – si anume ca adevaruri traite. Si daca nu avem ritualuri vechi si nici nu indraznim sa acceptam altele noi, ni se poate intampla sa alcatuim noi mituri cu structuri noi in propriile noastre vieti.
– Ioan Petru Culianu