Viata noastra cea de toate zilele

Viata noastra cea de toate zilele nu ne‑o cunoastem. Ne trezim, mancam, lucram, vorbim cu prieteni si cu necunoscuti, scriem, citim, ne plimbam, cumparam – toate se invalmasesc intr‑o multime amorfa de gesturi careia nici macar opozitia dintre timpul liber si timpul datorat slujbei nu ajunge sa‑i dea contur.
Traim opac. Din cand in cand, cu trecerea anilor, un gest, un miros, un sunet, intalnirea cu cineva, o fotografie ne aduc in minte cate un fragment din ce a fost.
Ne oprim, revedem episodul, brodam vag in jurul timpului pierdut si revenim apoi la viata fara memorie. Iata insa ca, in cazul meu, o institutie de stat, Securitatea, a consemnat cu acribie mecanicista fata exterioara a vietilor noastre – miscari, cumparaturi, intalniri, convorbiri telefonice, discutii la restaurant sau pe strada.
In cartea de fata, notele de supraveghere si cele informative asigura reasezarea in timp a unor amintiri pe care nu le mai datam de multa vreme. Prin analogii obscure, firele care le leaga de alte fapte, pe care le‑am retinut fara s‑o stiu, intra in miscare, dispunand in jurul lor pulberea fina a maruntisurilor cotidiene.
– Sanda Golopentia