Ca prin oglinda, in ghicitura. Mici eseuri despre crestinism

De la o vreme, ma tot aud spunand ca ceea ce se intampla in jurul meu nu mai e o simpla trecere de la o generatie la alta, ci o mutatie, o schimbare radicala. Alte repere, alte deprinderi, alta stilistica.
Inevitabil, asta complica daca nu chiar exclude dialogul varstnicilor cu tinerii. Alexandru Tofan pune, prin cercetarile si scrisul sau, o intrematoare surdina asupra melancoliei mele.
Cu treizeci de ani mai tanar, imi e (si ii sunt) contemporan. Are aceleasi intrebari, aceleasi lecturi, aceiasi „eroi” care m-au locuit si ma locuiesc si pe mine din junete si pana azi.
Deci se poate! (Si mai am si alte cateva exemple).
Ii sunt recunoscator pentru ca readuce in contemporaneitate o salutara continuitate de generatie, o reintalnire atemporala cu teme si cautari netrecatoare. Cartea de fata reia si imbogateste valori stabile, de natura sa suspende incompatibilitatile de prima instanta dintre actualitate si traditie, dintre „noi” cei de ieri si „ei” cei de azi.
Si dintotdeauna. Ii multumesc, prin urmare, lui Alexandru Tofan ca traieste, gandeste si scrie pe teme esentiale, dincolo de conjuncturi si mode, fara a aluneca in paseism conformist.
Sunt incantat sa calatoresc cu el in aceleasi lumini si umbre, in febrilitatea tremuratoare a credintei, intr-o biblioteca strajuita de C.S. Lewis , G.K.
Chesterton , Nicolae Steinhardt , Alexandru Mironescu , Andrei Scrima, Marin Tarangul si altii din aceeasi comunitate. Cititorilor li se face – cum mi s-a facut si mie – un cadou generos, bogat si provocator, o invitatie la confruntare cordiala cu tainele intelegerii, un parcurs spiritual seducator.
Lectura placuta! – Andrei Plesu