Stapani si slujitori

Stapani si slujitori (Viata lui Joseph Roulin, Stapani si slujitori, Regele padurii). Ce e un mare pictor, dincolo de norocul talentului propriu?
E neindoios cineva al carui apetit nemasurat pentru o conditie sociala superioara il face sa o ia razna intr-un exercitiu ce trece dincolo de diferentele sociale si pe care, din acea clipa, nicio faima nu-l va putea multumi: e aventura celui care, in paginile astea, poarta numele de Goya. Mai e, se prea poate, si un barbat care a crezut ca-si poate potoli prin maiestrie artistica atotputernicia dorintei, inchinandu-si opera unei desfatari intunecate, pana cand opera, sau propria lui constiinta, ii sopteste ca arta e acolo unde nu e atotputernicie: din comoditate, l-am numit Watteau pe acest barbat.
E apoi cineva care, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa-si ia ramas-bun de la maestrii sai, de la arta si de la istoria ei, si sa invete ca orice artist e din nou singur, in fata unui comanditar covarsitor si greu de definit, in regiunile aride in care arta se invecineaza cu metafizica, iar exercitiul ei cu rugaciunea: am dorit ca un discipol obscur al lui Piero della Francesca sa se confrunte cu acest fapt. Si-am putea continua spusele lui Pierre Michon – mai e zborul unei troici cu Jean Roulin, postasul lui Van Gogh, mujic si print, ori Claude le Lorrain si viata la castel a pictorilor peisagisti prin Italii baroce.
E, mai cu seama, magnetismul unei proze care se rasfata in culoare, in umbre si lumini, inchipuind povesti nemaiauzite despre maestrii evadati din locurile comune in care i-a proiectat Istoria. Traducere din limba franceza de Alexandra Ionel.