Tacerea nu este intotdeauna de aur

Tacerea nu este intotdeauna de aur. O poveste consemnata de Alina Pavelescu.
Cand m-am apucat de acest proiect mi s-a parut un demers destul de firesc in care urma sa-mi spun parti din povestea vietii, acele parti relevante pe care le-am trait si care ma definesc azi. Pe masura insa, ce m-am afundat in amintiri, am scos detalii pe care la momentul trarilor nici macar nu le-am observat, am intrat intr-o zona atat de puternica de autocunoastere, de revelatii si de explicatii, incat pot spune cu mana pe inima ca aceasta carte este cel mai puternic demers psihologic pe care l-am facut in viata mea.
Insa acum, am reusit cu adevarat sa inteleg pe rand oamenii din viata mea si mai ales pe mine insami. Ma las deci citita in paginile acestei carti, in speranta ca sufletul pus pe tava cu mult umor dar si multe adancimi, cu multe bucatele ale vietii mele care nu au fost niciodata publice, o sa va aduca o imagine mai clara despre cine sunt si ce ma mana mereu sa nu tac si sa nu accept ceea ce nu ma defineste.
Ceea ce imi doresc eu la cincizeci de ani este sa creez in jurul meu o mare comunitate de femei implinite, asumate, puternice si solidare intre ele, care sa infrunte cu curaj toate obstacolele ramase inca in picioare in cea mai legitima dintre revolutiile mentalitatii secolului XXI: dreptul femeii de a imbatrani sanatos, frumos, fara teama de privirile celorlalti, de a-si gestiona asa cum simte ca trebuie sa o faca relatia cu propriul corp si de a fi ajutata sa reuseasca in aceasta reinventare de sine. Nu suntem nici doar dive, nici doar gospodine, nici doar mame, nici doar carieriste , nici doar sotii, nici doar amante, nici doar proletare , nici doar umerase perfecte pentru haine de firma – fiecare dintre noi e cate putin din toate astea.
– Ileana Badiu Se spune ca adevarul spus fara iubire poate sa ucida, iar iubirea traita fara adevar poate sa insele. In aceasta carte se spune adevarul si se simte iubirea in moduri care nici nu ucid si nici nu insala.
Ileana Badiu isi deschide inima in fiecare pagina cu curajul unui om care simte ca are de daruit parca mai mult chiar si decat poate duce. Si duce!
Am descoperit chiar din primele pagini o femeie cu o viata colorata, plina atat de fapte mari, dar si de gesturi mici, de prietenie si iubire, de esec si lacrimi, de rasete si nebunie, o viata ca de roman . Numai ca aceasta carte nu este un roman, ci o dezvaluire crud de sincera (si pe alocuri dureroasa) a pliurilor sufletesti alcatuite din multe framantari, revolte si temeri pe care Ileana si-a construit initial viata.
Ileana Badiu este o forta care anima comunitati, oferindu-le suport prin ceea ce este si face. A creat o revolutie a menopauzei, acea conditie a femeii despre care, pana mai ieri, se vorbea in soapta.
Ileana i-a dat o voce pe care au imprumutat-o sute de femei care azi sunt mai increzatoare si mai informate in acest domeniu datorita ei. Nu va spun cum se termina cartea, dar va spun cum va veti simti la finalul ei: lacomi.
Veti dori sa traiti la maximum, sa va bucurati din plin, sa iubiti mult si sa indrazniti fara masura. Si poate ca aceasta aviditate este cel mai mare si cel mai util cadou pe care vi-l face volumul de fata, pentru ca singura pofta neinfranata, care nu dauneaza in niciun fel sanatatii, este cea de viata.
– Cristina Stanciulescu