Stravechea balada romaneasca Miorita ca expresie a transcendentei si a comuniunii cu Dumnezeirea

Ceea ce este viu si constant in ea, dandu-i consistenta in manifestarea sa sub diverse forme (variantele) este acel ceva ce atinge sufletul ascultatorului, indiferent ce varianta ar audia acesta. Si acest ceva este acea constanta de atitudine definita in capitolul al cincilea al acestei lucrari, acea privire indreptata mereu dincolo de manifestare, spre Adevarul Ultim, telul realizarii spirituale a oricarui om.
Si aceasta atitudine nu este proprie doar locuitorilor spatiului mioritic, ci este elementul de baza in toate sistemele spirituale ale lumii. Daca insa la unele popoare (chinez, japonez, indian) cu traditie in domeniul spiritualitatii se poate vorbi de un sistem practic si de un sistem teoretic de evolutie spirituala, in cazul spiritualitatii romanesti putem afirma doar existenta fiorului spiritual.
Omul arhaic locuitor al spatiului romanesc nu teoretizeaza, ci doar traieste cu toata fiinta miracolul existentei. Si din aceasta traire s-a nascut Miorita , care nu este altceva decat o forma vie a acestei atitudini.
Lucrarea de fata a urmarit sa argumenteze tocmai acest element originar subtil, spiritual ce se ascunde in textul Mioritei , descoperind in el baza intelepciunii universale manifestata in diverse forme la toate popoarele, analog situatiei exprimate de M. Eliade in: „Religiile, daca ar fi mai multe, ar fi aceleasi, dar pentru ca este una, sunt diferite”.