Constitutiile Romaniei. Studii

Ca lege fundamentala a unui stat, Constitutia – conform unei sumare definitii larg raspandite – reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamant si organizarea statala, precum si drepturile si obligatiile cetatenilor. Pornind de la aceste considerente, o istorie a Constitutiilor poate sa ofere o analiza retrospectiva sui generis, asupra ansamblului evolutiei societatii si a modului in care problemele existente, in fiecare epoca istorica, au fost solutionate si proiectate, ca fundament normativ al dezvoltarii viitoare, in plan politic si juridic.
Criteriul unei Constitutii nu poate fi unul absolut valabil pentru toate timpurile si locurile, ci unul relativ, deoarece intotdeauna forma de organizare a statului este produsul unei anumite situatii de existenta a unei natiuni, in care sunt cuprinse deopotriva starea politica, juridica, economica, psihologia sociala, precum si dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile sale etice. O istorie a Constitutiilor Romaniei din epoca moderna si contemporana este in masura sa evidentieze evolutia constitutionala a tarii, in raport de factorii politici si de putere, de partidele si gruparile politice ce s-au constituit si confruntat pe scena vietii politice si juridice si care au reflectat raportul de forte si interese din societatea romana, in contextul international existent in fiecare ciclu constitutional al unui veac si jumatate aproape, de cand a fost adoptata prima Constitutie a Romaniei.
Lucrarea de fata si-a propus – prin studiile monografice consacrate celor sapte Constitutii ale Romaniei din perioada 1866-1991- sa releve evolutia vietii constitutionale, cu valorile si traditiile sale, ca si a limitelor functionarii acestora in procesul treptat si adeseori sinuos al dezvoltarii si afirmarii structurilor democratice ale societatii romanesti. Efortul intens de modernizare declansat in prima jumatate a sec.
al XIX-lea, ce viza integrarea politica, economica si culturala a Romaniei intr-o Europa a aspiratiilor nationale, trebuia sa-si gaseasca implinirea pornind, mai intai, de la crearea unor forme noi politico-juridice de organizare a structurii statului. In acest sens, legii si indeosebi Constitutiei ii revenea un rol esential si romanii au manifestat de la inceput un mare interes pentru elaborarea unor proiecte de Constitutie, care sa le ofere temelia politico-juridica, stabilitate si trainicie, pentru institutia statala si, in acelasi timp, sa-i asigure dezvoltarea in concordanta cu cerintele vremii.
Proiectele constitutionale care au precedat elaborarea si adoptarea asezamantului fundamental din 1866, reflecta cu prisosinta radacinile si traditiile adanci ale unui sistem constitutional cu forme caracteristice regimurilor parlamentare europene, care au capatat in mod treptat un continut propriu, specific realitatilor din societatea romaneasca. – prof.
univ. dr.
Gheorghe SBARNA