Bobo in paradis

David Brooks este editor senior la The Weekly Standard, editor contri­butor la Newsweek si comentator la NPR si The NewsHour with Jim Lehrer. A fost reporter si editor la The Wall Street Journal.
Articolele lui au aparut in New York Times, The Washington Post, The New Yorker, SmartMoney, The New Republic, Commentary si in alte publicatii. In prezent traieste in Washington, D.C.
Un studiu briliant de sociologie comica, un sincer barometru al virtutii bazat pe inteligenta subtila, si nu pe statistici si principii teoretice.Citesti si te cutremuri! Ii recunosti pe toti cunoscutii si te recunosti pe tine insuti!
Cultura BOBO e pe val! BOBO este noua elita pura, cu maniere fine si moravuri boeme, cu apetit pentru modernitate, confort si functionalitate, al carei statut se intemeiaza pe inteligenta si abilitati personale – si nu pe mostenire genetica.BOBO este noua clasa indrazneata, cu noi coduri sociale, care sintetizeaza autocontrolul burghez si emanciparea boema in serviciul performantei.
Noi, elitele educate, ne inconjuram de simbolurile unor vieti pe care am ales sa nu le traim. Suntem meritocrati foarte ocupati, dar achizitionam lucruri care iradiaza calmul preme­ritocratic.
Ne indreptam spre viitor dotati cu Palm Pilots si celulare, dar ne inconjuram de materiale primitive, arhaice si reactionare. Constienti de vina proprie, ne recunoastem pri­vilegiile, dar ne insusim artifacte ale celor mai putin privilegiati.
Asta nu pentru ca suntem ipocriti. Este doar pentru ca noi cautam echilibrul.
In ciuda abunden­tei, nu vrem sa devenim materialisti. Si ocupati fiind, nu vrem sa pierdem din ochi valorile esentiale.
Si asa se face ca bantuim haotic prin magazine cautand accesoriile linistii. Visam sa construim un camin in care sa ne gasim, in sfarsit, linistea si relaxarea, un loc unde nu putem sa fim urmariti de ambitii.
Nu doar interesul nostru egoist ne indeamna la jaful cumparaturilor. Noi dorim ca lucrurile materiale sa fie punti care sa ne permita sa infaptuim schimbari sociale pozitive.
Selectam din cataloage modele simple de rochii vaporoase. Cand alegem tricouri din fibre organice naturale in perfectele tonuri de pamant (pentru a caror producere garantam ca nu au fost necesare experiente pe animale), facem uz de puterea noastra de consumatori pentru a imbunatati cu altruism lumea.
Mancam la restaurante care ii sustin pe cultivatorii de andive si frecventam supermarketurile agreate de activistii pentru apararea persoanelor cu dimensiuni oversize. Ne-am pus cardurile Visa in slujba grijii pentru mediul inconjurator si am creat astfel consumerismul purificator.
Si renuntam la ele din aceleasi motive. Iar unii membri ai clasei educate pot sa-si clasifice prietenii in functie de argumentele acestora pentru boicotarea distrugerii masive a tonului.
Membrii elitei educate se disting nu numai prin ceea ce cumpara, ci si prin modul in care cumpara. Oricine poate observa ca, spre exemplu, intr-o cafenea respectabila aproape nimeni nu comanda doar o ceasca de cafea.
Ei bine, unul dintre ai nostri comanda un espresso dublu, jumatate decafeinizat, jumatate cu cafea, cafea Moca si inca putin spatiu pentru lapte. Altul va comanda un Frappuccino cu migdale dintr-un amestec din Angola cu zahar brut si un varf de scortisoara.
Nu vom cere o bere. Vom cere una de la cele 16 000 de microfabrici de bere, croindu-ne drum printre un Winter Ale, Belgian Lager sau un anumit amestec de cereale.
Gratie influentei noastre, toate lucrurile care apar de obicei doar in cateva variante acum vin cel putin in duzini: orez, lapte, rosii, ciuperci, sosuri iuti, paine, fasole si chiar ice tea (acum exista cel putin 50 de arome marca Snapple).