Regele flasnetar

Suntem facuti din timp, o materie cum nu e alta, inrudita cu lutul oalelor si ulcelelor, la randu-le neamuri de-ale noastre, cu neputinta a le renega, oricat de nelalocul ei ar parea alaturarea. Daca n-ar fi timpul, viata nu s-ar putea lauda cu mai nimic, nefiind altceva decat un ambalaj oarecare, o punga zburatacita de vanturile aflate in simbria neantului, un fado ramas necantat de Amalia Rodrigues.
Despre timp este aceasta carte, iar personajele ei sunt personajele vietilor mele, mereu aflate in afara normalitatii de carnaval, si carora neintamplatul intamplarilor le-a tot fredonat la ureche un pasaj dintr-o melodie a lui Gino Paoli: Esti o clipa fara sfarsit, nu ai ieri si nu ai maine . – Mihail Soare Mi se inradacinase din ce in ce mai adanc gandul ca tot ceea ce se petrece in acest perimetru al odelor esuate, scrise de-a-ndoaselea de un mester de oglinzi aruncat in parnaie pentru sechestrarea luminii in memoria zapezii cersetorind sange de la toate taisurile lucind a blandete neinceputa, e un soi de ofensa la adresa timpului, de parca s-ar fi dorit desfiintarea acestei dimensiuni fundamentale ce pare a ne stapani ca pe niste robi neputinciosi a se elibera din chingile posesive ce le sugruma libertatile.
Era clar ca timpul luase infatisarea dusmanului unic si ca trebuia omorat, torturat, strivit ca un gandac sub calcaiele slujnicelor si argatilor care misunau ca niste fantome prin labirintul de coridoare ce impanzea draceste cladirea, nedibuindu-i vreun folos innebunitoarei retele, motiv pentru mine s-o iau ca pe o toana a arhitectului, preferand aceasta varianta celei in care mai marele domeniului isi dorise o invalmaseala de meandre inutila si greu previzibila, ca un svaiter fara rost. – Fragment