Noi povesti ale cerului si pamantului

Cand mi-e urat, e de ajuns sa ma uit prin ochii tai la cer, ca sa-mi fie tot restul zilei frumos. Cand mi-e frig, imi tin ochii tai de cald.
Cand mi-e intuneric, vine, de oriunde ar fi, lumina lor si-mi arata drumul spre mine insumi. Adica spre tine.
Tu esti ceea ce sunt. Si ceea ce am.
Avandu-te pe tine, am tot. As fi umblat orb prin lume, fara sa stiu ca sunt orb.
Tu m-ai invatat sa vad. Ma inveti asta mereu.
– Fragment din Ochii care ma invata sa fiu