Viata mea. Memorii

Memoriile cardinalului Ratzinger, pe care publicul are acum ocazia de a le parcurge in prima lor traducere romaneasca – ne invita sa redescoperim lucruri de pret, vechi, de fapt, de cand lumea in constiinta umanitatii. Adevarul ca omul cel bun nu se masoara dupa stralucirea intelectului, a succesului, a puterii, ci dupa simtul moralitatii sale, dupa frumusetea sufleteasca, dupa devotamentul fata de semeni si dupa victoria asupra sinelui este o naratiune clasica a caracterului pe care se poate intemeia fara ezitare o societate justa.
Tocmai de aceea, manuscrisul autobiografic al viitorului papa Benedict al XVI-lea, text izvorat din bucuria lui de a rememora lucruri petrecute la rascrucile vietii, aduce cu sine si pretiozitatea martorului in plus. Avem, astfel, puse impreuna simplitatea interlocutorului, omul insusi si ucenicia lui, valorile sale si, mai ales, traiectoria unei chemari formidabile spre studiu si spre slujirea celorlalti.
[…] Faptul de a avea nevoie de Dumnezeu ca implinire a propriei noastre fiinte ne intriga astazi, poate, cel mai mult. Acest lucru e datorat in parte obisnuintei de a calcula izbanda dupa ifose si asteptari personale sau dupa cifrele abilitatii de a face si desface.
Omul Joseph Ratzinger ne asigura insa ca, din perspectiva credintei, insumarile sunt extrem de relative, valoarea marturiei provenind din harul de a marturisi idealul sufletesc inspirat de Isus. Viitorul papa stie ca nu dispretul fata de ceea ce ii pare omului marunt il impiedica sa fie nepasator in viata, ci respectul – uneori plin de vanitate – pentru cerintele a ceea ce e mai inalt.
Ca lucrul cel mai frumos sta in faptul ca nazuintele costisitoare si abrupte sunt insotite de o piatra de incercare: a descoperi inaltimile in lucrurile marunte. – Mihai Fratila