Manualul cavalerului fericirii

M-am indepartat alergand cu dorinta de a ma ascunde departe de strada-cascada de oameni unde larma pasilor si a vocilor venite de pretutindeni te escaladau si te faceau, cel putin pe moment, sa te simti strivit de o greutate nemiloasa. Straduta retrasa pe care am inceput sa tes pasi si pe care m-am strecurat precum un soricel de biblioteca ce vrea sa scape de o pisica maniaca este atat de stramta incat mai mult de un om nu ar putea intra pe ea.
Daca ar fi doi prieteni, unul ar trebui sa se sacrifice pentru a-i da celuilalt intaietate. Pe jos, pavajul cu pietre cubice este ros de timp si sculptat de miliardele de pasi.
La fiecare cinci-sapte metri, troneaza niste Jampi micute dar care noaptea cu siguranta sunt de folos, in stanga si-n dreapta mea, din cand in cand, apare cate o usa din lemn; un lemn mancat de carii, ploi si vanturile care incearca sa-si faca loc prin aceste stranson. La un moment dat apar rascruci si alte stradute incat te simti deja prins intr-un labirint.
Eu trebuie sa ajung intr-o piata rotunda precum un ochi, ea este roata primordiala, astrul centrului acestei galaxii. In mijlocul ei troneaza un obelisc…
Nu am sa va povestesc totul despre cum si de ce am ajuns aici fiindca ar trebui sa va pun in fata, ca pe o tava, toata viata mea si nu avem timp pentru astfel de istorisiri. Nu pot decat, pe scurt, sa va spun ca sunt ca oricare dintre voi, in cautarea unei comori.
Toti o vrem descoperita chiar daca nu mereu ne dam seama de acest fapt. Cand nu o mai cautam constienti, inconstientul scormoneste in continuare.
Am fost creati sa o cautam, sa ne-o dorim si nu ne saturam oricata am avea… fericireal