Linistea si nelinistea drumului. Florea Firan

„Viata si activitatea lui Florea Firan se constituie in pagina de manual. Si nu numai in sensul exemplaritatii unei reusite personale, ci in sensul, de mai mare interes social si, deci, pedagogic, al energetismului cultural.
Institutii importante de cultura si de invatamant au, in devenirea lor, consistente segmente temporale si axiologice legate strans de el, echivalabil cu un duh animator, care le-a insuflat o viata bogata, aceea care te face reper. Or, nu e deloc putin lucru ca Florea Firan este profesorul si dinamizatorul care a functionat, neobosit, ca motor al infaptuirilor spirituale concrete, de care isi amintesc atatea generatii de tineri, deveniti, la randul lor, continuatori ai unui veritabil program pozitiv si luminos de ordin didactic si formativ, imaginat si respectat consecvent de o personalitate genetic investita cu darul moderarii si coagularii valorilor publice.
In categoria celor ce pot sa-si apropie semenii din domeniu, unul mereu reactiv si problematic psihologic, acela al creativitatii, se inscriu doar cativa, cei dotati cu rabdare, tact, viziune, si, deloc in ultimul rand, cu un cuantum nedefinibil de generozitate. Nu doar biobibliografia ampla indica robustetea si trainicia unui sistem de lucru, ci si felul de a fi, elegant, mereu afabil, imposibil de descurajat.
De aceea, printre alte lectii pe care le-ar avea de oferit, se numara si constientizarea, de timpuriu, de cand fusese remarcat prin voci precum Ovidiu Papadima sau Serban Cioculescu, a unei meniri intr-o comunitate, care se defineste pe sine si prin individualitati, dar si prin vointa si putinta de a arata ca fortele nationale, cate sunt, s-ar cuveni sa fie centripete. Ideea de „palpit civic”, de creare si ilustrare a lui, i-a fost mereu calauza lui Florea Firan, fel de a spune a ramane in prim-plan tine nu de decibeli, ci de munca serioasa, printre carti, printre aceia care le fac posibile, pana ajungi tu insuti, iata, la o varsta, sa ai in spatele tau nu povara anilor, ci reconfortantul si stimulativul sentiment al existentei unui raft mare de biblioteca semnat chiar de tine.” – Gabriel Cosoveanu