Rezonanta incepe cand oscilam pe aceeasi frecventa

La editura Limes a aparut volumul Rezonanta incepe cand oscilam sub aceeasi frecventa , de Ofelia Prodan. O volta remarcabila face Ofelia Prodan in volumul de acum, trecind de la tensiunea (si intensitatea) atitudinii de combatant si protestatar la aparenta frivolitate ludica.
In fapt, nu e decit o tentativa de exorcizare, caci Ofelia tot intr-un ”mediu ostil” traieste, chiar si atunci cind se relaxeaza in reverii sarde. Linearitatea vizionara, nu doar atitudinala, de dinainte e sparta acum intr-o poetica a notatiilor disparate, prinse intr-o virtelnita in care piese de real se amesteca pina la confuzie, sub sigla unei autoironii condescendente, cu infuzii de reverie, socuri nostalgice si un fel de sotron confesiv.
Totul pus intr-un puzzle ravasit de sub care se iveste nostalgia a ceva ce e mai mult decit ”chimie”. O tinjeala spirituala infruntata si asumata cu spirit ludic face unitatea acestor piese dezinvolte.
– Al. Cistelecan Ofelia Prodan e poeta ajunsa la maturitatea la care unii n-ajung niciodata, proaspata, sprintena si elastica, in si din profunzime, nu la plesneala sau nimereala.
Poezia singuratatii senin-crunte si a intalnirilor banal-magice, a locului si a nomadului, aluneca aici natural intre domestic si surreal, depresie si parodie, expresie si palinodie, reflectie si calambur… Dar face toate astea nu cu ostentatie sau galagie stilistica, ci “pur si simplu” si “de la sine.” Un sine care exista, bineinteles, intrucat devine. De vina sunt ecologia si (S.F.) astronomia (cine scrie despre asa ceva la noi natural, modest si convingator?).
Ca si Constantin Acosmei, Rachel Galvin, sau Jaco Pastorius, poeta spune cu tonuri joase lucruri grave si ample, inalte prin salturi si alteritate. Sunt versuri memorabile, unele, dar cu adevarat remarcabila e succesiunea si interactiunea versurilor in poem si in volum; poeta gandeste si aude de(o)parte si co(m)ple(X)sitor totodata, navigand intre medii si re-medii.
Deschideti cartea asta oriunde si cititi oricat de distrat: vi se va pune un nod in gat, dulce-amar. Reveniti atunci, captivati, ca sa scapati.
Nu cred ca veti scapa cu bine, ceea ce, molipsiti si cazuti pe ganduri, o sa va placa rau. – Chris Tanasescu